Am putea spune oare ca Newton a „destramat curcubeul”, reducandu-l la culorile sale prismatice, dupa cum sustinea Keats? Cu alte cuvinte, a sfaramat el frumusetea? Departe de asa ceva, afirma renumitul om de stiinta Richard Dawkins; „destramarea” prilejuita de cercetarea lui Newton este cheia unei mari parti a astronomiei si a minunatei poezii a cosmologiei moderne. Misterele nu isi pierd poezia pentru ca sunt rezolvate: solutia este de multe ori mai frumoasa decat enigma, descoperind mistere si mai adanci.

Folosindu-se de proza expresiva, patrunzatoare si atragatoare ce i-a dat renumele de care se bucura, Dawkins discuta cele mai importante si mai graitoare subiecte din stiinta moderna, de la astronomie si genetica la limbaj si realitatea virtuala, combinandu-le intr-o afirmare si o recunoastere fara precedent a aplecarii umane catre descoperire si mirare. Richard Dawkins a fost menit sa scrie aceasta carte: o stralucita evaluare a naturii (si a denaturarii) stiintei, un tribut adresat stiintei nu pentru ca este folositoare, ci pentru ca este inaltatoare.

                                                                                                                         *

„Sentimentul de fascinatie reverentioasa pe care ni-l insufla stiinta este una dintre cele mai inalte experiente de care psihicul uman este capabil. Este o pasiune estetica profunda, comparabila cu cea nascuta de cea mai aleasa muzica si poezie. Este unul dintre lucrurile care fac intr-adevar ca viata sa merite traita si ne da acest sentiment chiar si mai eficient atunci cand reuseste sa ne convinga ca timpul pe care-l avem de trait este finit.”

                                                                                                                                                             Richard Dawkins, Destramarea curcubeului

                                                                                                                         *

„Destramarea curcubeului este o scrisoare de dragoste adresata stiintei, o incercare de a contrazice perspectiva potrivit careia stiinta este rece si lipsita de sensibilitate estetica . . . Stilul lui Dawkins surprinde foarte bine drama stiintei. Bogata in metafore, plina de argumente pasionante, de umor fin, de exemple atractive si de conexiuni neasteptate, proza lui Dawkins poate fi hipnotizanta.”

                                                                                                                                                              San Francisco Chronicle