Florilegiul filocalic

In cuvantul compus filocalie se intalnesc Parnasul si Taborul, spiritualitatea si cultura elena cu indumnezeirea crestina. Elinii "gandesc, vorbesc si scriu sub vraja frumosului formelor". Scrierile Sfintilor Parinti insa "urmaresc frumosul interior, acea desavarsire ideala pana la transfigurare si sfintenie". Daca notiunea filos are sensul stabil, acela de iubitor sau iubire, cuvantul calos, tradus in general prin frumos sau frumusete, are la Platon si altii si acela de bine sau virtute, de actiuni frumoase, ceea ce face ca in acest cuvant sa fie concentrat acel calocagathia, idealul educatiei si culturii elene.

In Sfanta Scriptura cuvantul calos unit cu poiein (a face) are numai sensul de bine (Lev. 5, 4 si II Tes. 3, 13), a face bine, a savarsi binele. La Sf. Epifanie filo calein inseamna a pune in buna randuiala. Doar la Dionisie Areopagitul, atributul lui Dumnezeu de Bun, cu sens de bunatate, implica si intelesul de frumos, bine si iubire, ca putere suprema unificatoare, care, prin energiile Sale necreate, iese din Sine si se coboara la creaturi (rationale), atragandu-le la Sine. Ori Sfanta Scriptura si scrierile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti si scriitorilor bisericesti sunt tocmai aceste coborari neincetate ale lui Dumnezeu la oameni spre a-i calauzi si ajuta prin harul Sau sa urce, prin eforturile lor ascetice si prin viata liturgica, hranite mereu cu al Sau cuvant si esentialmente cu trupul si sangele lui Hristos, din nou la frumusetea cea dintai, la Binele prin excelenta, la firea creata de Dumnezeu ca buna foarte, la asemanarea cu El, la indumnezeire, caci toti suntem chemati la "sfintenie si desavarsire".

In prezentul volum - care cauta sa evidentieze curentul viu al traditiei filocalice si permanenta lui in ciuda vremelnicelor schimbari istorice - sunt reuniti peste 40 de sfinti parinti si traitori in duhul lui Hristos, care, impreuna, fac dovada existentei neintrerupte a unei trairi contemplative in intreg spatiul ortodox.