O istorie a ateismului
O istorie a ateismului este o incursiune in gandirea filosofica, sociala si culturala care a contribuit la modelarea acestui fenomen, o lucrare ce exploreaza originile, dezvoltarea si complexitatea ateismului de-a lungul istoriei. Volumul abordeaza intrebari fundamentale despre moralitate si sensul existentei intr-un univers in care divinitatea este contestata. Cum poate functiona etica fara un fundament religios? Care sunt valorile care ghideaza o societate seculara?
Autorul se concentreaza pe ideile si personalitatile care au modelat gandirea ateista, oferind o analiza detaliata a relatiei complexe dintre ratiune si credinta. De la primele fundamentari filosofice pana la revolutiile stiintifice moderne, cartea ofera o viziune clara asupra modului in care ateismul a modelat evolutia umanitatii si a transformat intelegerea noastra asupra lumii. O lectura esentiala pentru toti cei care doresc sa inteleaga mai bine fundamentele gandirii contemporane si implicatiile acesteia asupra valorilor si normelor sociale.


1-3 zile lucratoare

1-3 zile lucratoare

Stoc limitat







Frecvent citita impreuna cu:
Descriere
In acest volum veti intalni, expunandu-si argumentele antiteiste sau antiteologice si antiecleziastice, ganditori care au contribuit, in mai mare sau mai mica masura, la faurirea societatii europene moderne seculare. Termenul ateism, folosit in titlu, in cuvintele autorului, „poate fi definit in sens larg ca negatia, din perspectiva rationala, a credintei in supranatural, iar in sens restrans ca negatia ideii de religie, adica de institutionalizare a credintei”. Ateismul inglobeaza astfel diferite pozitii exprimate in diferite perioade de liber-cugetatori si deisti, pozitii al caror continut poate intra cu usurinta in bagajul argumentativ al unei pozitii rationale atee.
Alexandru Anghel
Ateismul reprezinta un mod de gandire eminamente critic in raport cu modul dogmatic propriu spiritului religios (care inseamna admiterea ca adevaruri incontestabile a unor idei, id est dogme, impuse de autoritatea ecleziastica), opunand ratiunea (inteleasa ca necredinta) credintei oarbe, irationale. In functie de miza urmarita, critica ideilor religioase este dezvoltata din perspective diferite, care uneori se imbina: o perspectiva epistemologica (demonstrarea caracterului irational al credintei si a invaliditatii adevarurilor religioase), una etica (demonstrarea imoralitatii dogmelor religioase si a incompatibilitatii lor cu binele civic) si una politica (demonstrarea caracterului opresiv al institutiei clericale si a rolului ei major in intarirea asupririi sociale).
De cele mai multe ori, critica religiei inseamna critica doctrinei religioase oficiale (de regula crestine), care este combatuta din multiple puncte de vedere, autorii (de la romanul Celsus la contemporanul american Sam Harris) reliefand inconsistenta izvoarelor istorice, contradictiile dintre relatarile acreditate oficial, neverosimilitatea faptelor, irationalul dogmelor, imoralitatea anumitor acte prezentate ca modele si, mai ales, efectele funeste ale fanatismului si ale intolerantei religioase.
Ovidiu Morar
Cuprins
Prefata 7
Introducere 11
Antichitatea 17
Evul Mediu si Renasterea 57
Iluminismul 129
Epoca moderna si contemporana 278
Concluzii 413
Bibliografie 415
Ovidiu Morar
