Opere dogmatice

Cartea trateaza complet cele doua probleme majore ale doctrinei crestine: Teologia si Iconomia.

Teologia

Dumnezeirea este vesnica. Dumnezeu este existenta, fiinta in sine fara inceput si fara sfarsit, "un ocean de existenta, ce covarseste orice cugetare, cu privire la timp si la natura". Ratiunea omeneasca nu va fi niciodata in stare sa cunoasca ce este el in sine. Singura nemarginirea i-o poate intelege. Dumnezeu este unica natura simpla. Ea se concepe unic si treimic: unic, dupa substanta, treimic, dupa insusiri sau ipostaze Ea este Tatal si Fiul si Sfantul Duh, dincolo de care nu se revarsa, dupa cum nici nu este marginita in fiecare din acestea. In ea, "persoanele se despart in neimpartire, ea fiind una in trei si cele trei una, unirea nefiind amestecare si nici despartirea instreinare" (La sfintele lumini, 11). Exista un singur Dumnezeu, Tatal, din care sunt toate, un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate si un singur Duh Sfant, in care sunt toate, expresiile "din care", "prin care" si "in care" despartind nu naturi, ci caracterizand proprietatile unei singure si neamestecate naturi....

Iconomia

Iconomia cuprinde toate tainele lui Hristos, toate actele vietii lui pamantesti, toate cele legate de venirea lui in trup. De fapt, ea se intinde de la nasterea si pana la invierea lui, cele ce dupa inviere, ca de pilda insuflarea Apostolilor, fiind fapte de dupa Iconomie" (La Cincizecime, 11). Dogma Iconomiei este deci legata de cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, de Fiul lui Dumnezeu cel Intrupat, "este taina cea mare a lui Dumnezeu cu privire la noi, oamenii " (La Sfintele lumini, 13), si are ca efect readucerea omului la starea lui dintai, ba chiar si mai buna - mantuirea.