Blogul Editurii Herald

Strofele Sufletului

1. In noaptea intunecata,
cu spaime, de iubire inflacarata,
o, soarta fericita!
iesit-am,nestiuta,
cu pacea coborata-n casa mea.

Nu exista relatii de cuplu perfecte, asa cum nu exista parteneri perfecti, pentru ca asta ar insemna autosuficienta, automultumire. Exista doar parteneri mai mult sau mai putin potriviti, relatii functionale sau disfunctionale, iar altele undeva pe la mijloc. Pentru ce sa mai depunem efort daca relatia noastra este perfecta si merge de la sine, iar pentru noi insine, in plan personal nu mai putem aduce imbunatatiri. Evolutia personala nu ar mai avea sens.

„Prima data cand practicam meditatia, nu incepem «in mod corespunzator». Incepem «asa cum suntem». Este posibil chiar sa incepem intr-o maniera oarecum distorsionata sau confuza. Deoarece nu avem nicio idee legata de modul in care ar trebui sa incepem, o facem intr-un fel sau altul. Pur si simplu.

In anul 1945, in Egipt, la Nag Hammadi, o intamplare avea sa aduca la lumina – atat la propriu, cat si la figurat – cateva manuscrise vechi, cateva papirusuri aflate intr-un ulcior, texte care redeschideau discutia asupra scrierilor canonice. In aceeasi perioada, la Qumran erau descoperite manuscrise care se anuntau drept marea rasturnare arheologica a secolului al XX lea, scrieri cunoscute astazi sub numele de Manuscrisele de la Marea Moarta. Dincolo de aspectul spectaculos si de preocuparea presei interesate de senzational, documentele aduceau in discutie posibila existenta a unor texte crestine, altele decat cele canonice, dar si marturii despre literatura iudaica despre Apocalipsa. Amatorii de senzational au abandonat subiectul, acesta revenind specialistilor. Printre primii specialisti care au studiat manuscrisele descoperite la Nag Hammadi si au editat Nag Hammadi Codex s-au numarat Gilles Quispel, profesor de istoria crestinismului timpuriu la Universitatea din Utrecht, Henri-Charles Puech, titular timp de doua decenii ( 1952-1972) al catedrei de Istoria religiilor la Collège de France, si Pahor Labib, director al Muzeului Copt din Cairo, specialist unanim recunoscut in lume in domeniile egiptologiei si al studiilor copte.

„Copiii care au probleme emotionale din cauza unor traume sau din alte motive tind sa se rupa intr-un fel; ei isi vor anestezia simturile, isi vor infrana pornirile, isi vor bloca emotiile si si vor inchide mintea. Aceste acte le vor afecta profund cresterea sanatoasa si le vor amplifica problemele. In aceste conditii, nu vor putea avea o relatie corecta cu ceilalti si se vor inchide in ei.

Ibn Arabi (1165-1240) este un celebru filosof, mistic si ezoterist, nascut la Murcia, in Andaluzia, provenind dintr-o ilustra familie araba, originara din Yemen. A studiat la Sevilla disciplinele clasice ale islamului, a continuat studiile in diferite centre iberice si din Maghreb. In anul 1201 a parasit definitiv Peninsula Iberica, alegand alte teritorii, unde spera ca esoterismul sau sa nu starneasca atata neincredere cum o facuse in orasele prin care trecuse pana atunci. A calatorit succesiv prin Egipt, Siria, Irak, Anatolia, pentru ca in 1225 sa se instaleze definitiv in Damasc, unde va muri in anul 1240. Tatal sau a fost militar de cariera, in serviciul califului Yusuf, si a insuflat fiului sau cate ceva din ceea ce defineste cariera militara; la un moment dat, tanarul Ibn Arabi a avut o viziune pregnanta in care ii aparea Isus, primul sau maestru, dupa cum repeta cu insistenta, iar aceasta l-a determinat sa renunte la o posibila cariera militara. Treptat s-a retras din tumultul vietii optand pentru asceza si rugaciune.

De-a lungul a multe secole conceptul si campul de manifestare a misticii nu au putut fi separate de ansamblul teologiei. In lumea crestina incepand cu Bernard de Clairvaux se afirma o literatura mistica, care se inscrie in prelungirea mostenirii patristice, ca o reactie la scolastica, aceasta indepartandu-se tot mai mult de fundamentele contemplative. Incepand cu veacul al XIV-lea, mistica isi afirma autonomia, mai cu seama prin aparitia tratatului lui Gerson, Théologie mystique. Daca la inceput a fost un simplu adjectiv, cuvantul mistic desemneaza fie domeniul faptelor mistice (mistica), fie pe cei care trec prin experiente mistice (misticii). In celebrul Vocabulaire technique et critique de la philosophie, al lui André Lalande, se afirma ca starilor mistice le sunt proprii stergerea simbolurilor sensibile si a notiunilor gandirii abstracte si discursive, dar si contactul direct al spiritului cu realitatea posedata; daca prima trasatura nu este totdeauna evidenta, cea de a doua este proprie tuturor starilor mistice. In functie de natura realitatii posedate, se disting o mistica de imanenta si o mistica de transcendenta; prima este specifica misticilor hindusi, cea de-a doua misticilor evrei, crestini, musulmani.

Istoria francmasoneriei este un subiect in masura sa starneasca patimi, controverse, dispute. De multa vreme se confrunta doua tabere: cea care sustine coborarea in timp pana la stramosi, pe de o parte, si cea care sustine ca nimic nu indreptateste sa mergem mai departe de sfarsitul secolului al XVII-lea, adica cateva decenii inainte de constituirea masoneriei, in iunie 1717. Sunt multi sustinatori si de o parte, si de cealalta, fiecare cu mai multe sau mai putine argumente. E adevarat ca miturile, legendele, coborarea in timp, referintele la cavalerii templieri, la zidarii medievali, totul intr-o confuzie istorica si logica, vor aduce totdeauna mai multi sustinatori si cititori, mai putin preocupati de a separa adevarul de fals, mitul de istorie, certitudinile de supozitii. Cand scriu aceste randuri, ma gandesc la eminentul istoric al francmasoneriei, universitarul francez Roger Dachez, care la capatul a 20 de ani de cercetari a publicat, in urma cu zece ani, cartea L'invention de la franc-maconnerie. Des operatifs aux speculatifs. Nu stiu cum va fi fost primita de publicul larg, dar tuturor as vrea sa le transmit concluzia cartii: daca francmasoneria nu ar fi existat, ar fi trebuit... inventata!

Colectia „Pas in doi”, a editurii Herald, este una dintre cele mai bune colectii despre viata de cuplu pe care le avem in Romania. Ma bucura existenta colectiei pentru ca aceasta cuprinde autori foarte buni, cu rezultate in munca lor, si ofera atat terapeutilor, cat si cuplurilor informatii utile, validate stiintific si intr un limbaj foarte accesibil. Autorii mei preferati din colectie, Harriet Lerner, Russ Harris, Stan Tatkin, Harville Hendrix, sunt unii dintre cei mai buni terapeuti de cuplu din prezent, iar ceea ce imi da un sentiment placut este faptul ca avem acces la cea mai buna literatura pentru cupluri.

Carti deschise pentru minti deschise!

Final de campanie – Te asteptam in librarie!

- editia a IX-a, 2017 -

Iata ca am ajuns si in acest an la finalul campaniei Te asteptam in librarie!

Dupa 3 luni, de la 1 august pana la 1 noiembrie, in care a invitat cititorii in librarii si a oferit importante resurse pentru invatare si evolutie continua, cea de-a IX-a editie a campaniei Te asteptam in librarie! se incheie cu rezultate optimiste, care ne ofera premisele si motivatia de a merge mai departe cu acest proiect.

Francmasoneria se bazeaza pe trei grade fundamentale, rezumand cele trei tipuri de studii de care trebuie sa fie preocupat masonul: de unde vine (studiul divinitatii), cine este (studiul asupra sinelui si asupra perfectionarii sale), unde se indreapta (studiul transformarii sale intr-un viitor). In 1646, am vazut ca Elias Ashmole, ajutat de initiati care, pe masura ce numarul lor crestea, nu au incetat sa observe decaderea corporatiilor de muncitori care le slujeau drept paravan si care, disparuti de pe alte meleaguri, inca erau activi in Anglia, fiind protejati de marea ce-i separa de continent, se va ocupa sa regenereze sub acest paravan arhitectural misterele anticei initieri indiene si egiptene si sa-i confere asociatiei un nou scop, acela al uniunii, fraternitatii, perfectionarii, egalitatii si stiintei, prin intermediul unei legaturi universale, bazate pe legile naturale si pe iubirea dintre semeni.

Esoterismul, ocultismul, alchimia ocupa un loc considerabil in panoramicul editorial romanesc al ultimelor doua decenii. La prima vedere, s-ar putea spune ca este o inflatie de literatura alchimica sau despre alchimie; in adevar, explicatia numarului relativ mare de carti despre alchimie este simpla: decenii de-a randul alchimia a fost asimilata unor practici lipsite de orice suport stiintific, unui discurs inselator si din acest motiv nu au aparut carti subscrise domeniului. Acum apar atat traduceri ale marilor tratate alchimice, cat si lucrari despre istoria alchimiei sau interpretari ale practicii alchimice asa cum apare ea descrisa de marii autori. De fapt, este un proces de recuperare a unui domeniu, a unei discipline neglijate pe nedrept, condamnata de furia unui fals rationalism, a unui rationalism „fara frontiere”.

Cu mic, cu mare, infruntând vremea ploioasa, toti cei interesati de lumea cartii au venit la ROMEXPO, la a XII-a editie a Salonului International de Carte Bookfest! Ca in fiecare primavara, Editura Herald a fost prezenta la targul de carte pentru a aduce publicului cititor roman noi titluri valoroase, evenimente editoriale, lansari de carte si oportunitatea de a intalni si interactiona cu autorii. Si cum anul acesta s-a inregistrat un numar-record de peste 100 000 de participanti, Editura Herald a avut un bun prilej de a se reintalni cu cititorii sai, pentru a aduce in prim-plan titluri care lumineaza mintea, hranesc spiritul si ofera provocari constiintei.

Thomas Hobbes (1588-1679) este unul dinte filosofii englezi care au marcat veacul al XVII-lea, autor al unei vaste opere filosofice in care a combinat empirismul cu matematica, contribuind la intemeierea conceptiei moderne despre natura cunoasterii, despre natura omului si despre existenta, in general. Thomas Hobbes, un apropiat al puternicei familii a baronilor Cavendish, deveniti apoi conti de Devonshire, a intretinut stranse legaturi cu mediile carteziene si galileene; in lungile calatorii pe continent, il cunoscuse pe Galileo Galilei, apoi stabilise bune relatii cu Marin Mersenne, discipol si prieten al lui Descartes, cu Pierre Gassendi, filosof si savant francez crescut in admiratia deplina a traditiei umaniste, a naturalismului Renasterii si a noii stiinte galileene.

Intrebare: Sunt pietrele harazite sa ramana pentru totdeauna asa cum sunt?

Raspuns: Cine vede pietrele? Ele sunt percepute de mintea ta. Asadar, ele sunt in mintea ta. Iar mintea a cui este? Investigatorul trebuie sa se descopere pe sine insusi. Iar odata Sinele descoperit, aceasta intrebare nu se va mai rosti. Sinele este mai intim decat obiectele. Descopera subiectul, iar obiectele isi vor purta singure de grija. Obiectele sunt percepute de diverse persoane conform punctului de vedere personal – de aici, aparitia a nenumarate teorii. Dar cine este observatorul, cel ce ia cunostinta de aceste teorii si le valideaza? Tu esti acela. Descopera Sinele tau. Atunci vor lua sfarsit toate aceste manifestari imprevizibile ale mintii.

David Hume (1711-1776) a fost un filosof scotian care a studiat la Edinburgh si la La Flèche, în Franta, acolo unde a scris prima sa lucrare filosofica, Tratat asupra naturii omenesti, care era incercarea sa de a formula un sistem filosofic. Impartit in trei parti, Tratatul se refera la procesul de cunoastere, la pasiunile omului si la morala. Desi era cea mai aprofundata privire a lui Hume asupra omului in ansamblul sau – abordând teme ce tin de cunoastere, psihologie, morala –, catre sfarsitul vietii filosoful scotian isi „reconsidera” scrierea gasind-o juvenila, inexpresiva. Tratatul arata ca stiinta care apropie intelegerea omului este datorata uniformitatii naturii umane, iar aceasta din urma este studiata pornind de la universul mental caracterizat de „perceptie”, care pentru Hume desemna intregul continut psihic.

Ce iti doresti cel mai mult de la partenerul tau? Afectiune, intelegere, intimitate, respect, aprobare? Mai mult sex, mai mult sprijin, mai mult ajutor, mai multa viata sociala, mai mult timp in familie? Vrei sa se deschida si sa isi impartaseasca sentimentele, sa te asculte mai atent, sa te intrebe cum ti-ai petrecut ziua? Vrei sa se relaxeze, sa nu te critice, sa initieze mai des partidele de sex? Orice ti-ai dori, iata adevarul: se poate sa le obtii, si se poate sa nu le obtii. Pe masura ce relatia ta se imbunatateste, practici DRAGOSTEA (LOVE) si iti amintesti sa ceri amabil ceea ce doresti, sansele de a-ti implini nevoile sunt mai multe. Dar acest lucru nu schimba adevarul esential al vietii: nu poti obtine intotdeauna ceea ce iti doresti.

Ce asteptari are o femeie de la partenerul sau, dar un barbat de la partenera lui? De ce este femeia atat de diferita de barbat? Cum putem gasi acel limbaj comun cu partenerul care sa ne ajute sa gestionam eficient, cu tact, crizele aparute in cadrul cuplului? Comunicarea relationala este drumul corect catre o relatie sanatoasa? De ce in prezent avem tendinta, mai degraba de a renunta la o relatie, daca nu merge cum ne dorim noi, in loc sa depunem eforturi pentru a o repara? Sunt intrebari la care, atat barbatii, cat si femeile, cauta raspunsuri.

Sunteti alergici la sfaturile atotstiutorilor? Ori poate plictisiti de retetele de succes care va arata cum sa traiti bine? V-ati lamurit ca esenta cunoasterii de sine este recunoasterea libertatii? Sau va place sa explorati meandrele mintii si sa va delectati cu jocul emotiilor? Ori, poate, aveti convingerea ca singurul lucru care conteaza pentru a trai intelept este intampinarea existentei in deplina constienta?

Atasamentul sanatos parinte-copil este esential pentru sanatatea emotionala a copiilor, iar interactiunea sociala parinte- copil joaca un rol fundamental în stabilirea unor relatii solide de atasament. Când copiii sunt bebelusi, ne conectam prin mici activitati amuzante cum ar fi „cucu-bau” sau „sa batem din palme”, imitandu-le ganguritul, suflandu-le pe burtica, jucandu-ne cu degetelele de la picioarele lor, leganandu-i in ritmul muzicii si saltandu-i pe genunchi. Aceste interactiuni reciproce ajuta bebelusii sa capete incredere in sine si in noi, un sentiment de siguranta, capacitatea de a relationa, de a se amuza si de a se bucura. Cand sunt implicati in astfel activitati ludice cu parinti sensibili si atenti la reactiile lor, bebelusii invata sa comunice si sa relationeze cu noi.

René Guénon (1866-1951) este un nume bine cunoscut celor interesati de proiectul restaurarii „Traditiei”, de intelegerea crizei lumii moderne, celor care studiaza ordinele traditionale in lumea moderna. In România, René Guénon a fost multa vreme un nume aproape necunoscut, exceptie facând cativa admiratori si cunoscatori ai scrierilor sale. Dupa 1990, mai multe edituri s-au aratat interesate de publicarea operei sale; au aparut aproape toate lucrarile sale fundamentale: Simboluri ale stiintei sacre, Criza lumii moderne, Domnia cantitatii si semnele vremurilor (la editura Humanitas), Ezoterismul lui Dante, Simbolismul crucii (la editura Aion), Autoritate spirituala si putere temporala, Scurta privire asupra initierii, Initiere si realizare spirituala, Omul si devenirea sa dupa Vedanta, Ezoterismul crestin, Introducere generala in studiul doctrinelor hinduse, Metafizica si Cosmologie orientala, Demiurgul si alte studii traditionale, Starile multiple ale Fiintei, Marea Triada (la editura Herald).

Editura Herald este constanta in preocuparile sale de a deschide cititorilor orizontul lecturii catre teritorii altadata ascunse privirii si intelegerii. Din aceasta dorinta s-au nascut si s-au imbogatit colectiile „Manuscris”, „Quinta essentia”, „Carti fundamentale”, „Philosophia perennis”, „Cultura si civilizatie”. De curand, acestora li s-a adaugat noua colectie „Arta regala”, in care au aparut primele doua titluri. Unul dintre ele este  Misterele Artei Regale, cartea lui Oswald Wirth, iar al doilea – Ritualul adeptului, cuvant-inainte: Vasile Zecheru, traducere din limba franceza: Vlad Sauciuc.

Tu ma intrebi de ce viata mea e scrisul.
Daca el ma hraneste.
Merita oare efortul?
Mai ales daca e bine platit?
Ce alt motiv ar putea fi?...
Eu scriu numai
Pentru ca am in mine o voce
Care nu vrea sa taca.

Sylvia Plath

Ca sa ne schimbam viata, trebuie sa recunoastem mai intai ca situatia noastra nu este satisfacatoare. Dorinta de a ne angaja pe o cale spirituala care duce la transformarea interioara va aparea numai cand vom constientiza starea de nefericire in care ne aflam. Daca am fi multumiti si fericiti cu viata pe care o ducem, nu am avea prea multe motive sa cautam schimbarea. Ca urmare, primul adevar nobil pe care Buddha l-a predat discipolilor sai afirma ca suferinta este starea de fapt a existentei noastre.

Rūmī este unul dintre cei mai cunoscuti poeti persani, un personaj venerat din Turcia pana in Extremul Orient. Jalal al-Din Rūmī (1207-1273) s-a nascut la Balkh, in Afganistanul de astazi. Era fiul unui mistic şi teolog renumit, Baha’ al-Din Walad, care, de frica invaziei mongole, şi-a protejat familia plecand in exil, un exil care l-a purtat la Mecca, apoi la Damasc, unde tanarul Jalal şi-a desavarşit educatia intelectuala, pentru a se stabili in Anatolia, numita Rum, tara a grecilor, de unde şi supranumele Rūmī.

Cine sunt eu? Intrebarea rasuna in mine. Este o chemare din Inalturi, din ceva mai inalt decat ceea ce se misca in mine. O aud cu greu si doresc sa ascult, sa o aud nu numai cu ceea ce este mai mult sau mai putin disponibil in acest moment... gândul meu, simtirea mea obisnuita. Doresc sa o aud cu intreaga mea fiinta. Eu doresc, eu vreau, deoarece doar dorinta mea, vointa mea imi poate aduce aceasta. Devine serios pentru mine. Doresc sa ma deschid pentru a face loc si a recunoaste Prezenta unei vieti, a unei forte dinaintea careia trebuie sa ma inclin. Trebuie sa ma simt animata de aceasta viata pana cand senzatia corpului meu, a formei corpului meu, este mai putin puternica decat constienta fortei care vibreaza in intreaga mea fiinta.

Dupa 3 luni in care a invitat cititorii in librarii si a oferit resurse pentru invatare si dezvoltare continua, cea de-a VIII-a editie a campaniei Te asteptam in librarie! se incheie cu rezultate imbucuratoare. Campania care incurajeaza de la an la an lectura s-a desfasurat in perioada 1 august – 1 noiembrie in peste 150 de librarii din Bucuresti si din tara, aducând cu sine un mesaj simplu care a reusit sa anime peste 20.000 de cititori ce au imbratisat anul acesta sloganul Carti deschise pentru minti deschise.

Secolul al XIII-lea a fost apogeul Evului Mediu, a fost epoca in care au aparut marile sinteze doctrinale, fructele cele mai de pret ale vastei miscari intelectuale si culturale cunoscuta sub numele de scolastica. Multa vreme din dorinta de a sublinia stralucirea Renasterii, aceasta era contrapusa Evului Mediu intunecat; cum putea fi intunecat un veac, ne referim aici doar la cel de-al XIII-lea, in care au trait si scris Sf. Bonaventura, Albert cel Mare, Toma de Aquino, Siger de Brabant, Ramon Llull, John Duns Scotus sau Roger Bacon?

Despre Hermes Trismegistus C.G. Jung spunea că este una dintre figurile pline de contradictii ale sincretismului elenistic, un zeu al revelatiilor in care regasim trei Hermes: egiptean, egipteano-arab si greco-roman. Hermes Trismegistus este modelul mitic al initiatului si al hermeneutului; de ce Trismegistus, Hermes de trei ori mare? Pentru ca meritele din cele doua vieti anterioare, consacrate in intregime intelepciunii si cunoasterii absolute, au facut ca in timpul celei de-a treia existente sa-si cunoasca „eul” autentic printr-un act iluminator de reminiscenta: „Mi se spune Hermes Trismegistus fiindca detin trei parti din intelepciunea intregii lumi”.