Blogul Editurii Herald

Allan Schore scrie despre revigorarea, despre readucerea la viata, despre trezirea partii indepartate - lasate in adormire, precum „frumoasa” din padurea copilariei noastre. Care e padurea? Acum stim, e propriului inconstient. Cine e frumoasa? Ei bine, aflam de la Schore, o cheama Emisfera Dreapta. Apartine unei familii, a Creierului, are o identitate anume si o misiune clara: Face Dreptate Afectului! N-a avut aceasta emisfera o soarta mai buna decat aceea a continentelor scufundate... Ei bine, despre recuperarea acestei Atlantide e cartea lui Schore, despre un nou pamant, despre o noua psihologie, despre recuperarea si aducerea omului mai aproape de umanitatea lui printr-o terapie nascuta din noua paradigma: a emisferei drepte si a afectului. 

De cand Cei 300 au reintrat in viata noastra prin revizitarea cinematografica a memorabilului sacrificiu al regelui Leonidas si a celor 300 de razboinici ai sai in batalia de la Termopile din 480 iHr impotriva persilor lui Xerxes, spartanii si spartanismul anima setea de istorie si imaginarul contemporan. Cartea lui Paul Cartledge, specialistul de frunte la ora actuala in istoria si civilizatia Spartei, este un prilej pentru a trece din imaginar in istoria reala. Sub mana dibace a lui Cartledge, cititorul ia contact cu istoria intricata a spartanilor si a surselor prin care aceasta este cunoscuta, de la vremurile cele mai indepartate ale Spartei pana la decaderea, pricinuita inclusiv de propriile ei politici.

Ideea ca mediul modeleaza creierul este una explicita, chiar daca detaliile sunt incomensurabil de complexe. Ganditi-va la un sambure de grau. Nu conteaza cat de buna este samanta din punct de vedere genetic, pentru ca factori precum lumina, calitatea solului și irigatia trebuie sa actioneze asupra ei intr-un mod corespunzator daca se dorește ca aceasta sa germineze și sa ajunga o planta matura sanatoasa. Doua seminte identice cultivate in conditii diferite vor da naștere la doua plante diferite: una inalta, robusta și fertila; cealalta, pipernicita, ofilita și neproductiva. Cea de-a doua planta nu este bolnava: ei doar i-au lipsit conditiile necesare pentru a-și atinge potentialul maxim. Mai mult de atat, daca va fi atinsa de vreo boala in timpul existentei sale, va fi ușor sa vedem cum un mediu prea putin propice a contribuit la slabiciunea și sensibilitatea ei. Același principiu se aplica și creierului uman.

Stiinta si religia (teologia) Occidentului sunt intr-un permanent conflict. Geniul religiei distinge credinta si miracolul ca fundament al ei. Stiinta sustine ca idealuri ale sale faptul si legea. Religia este in mod necesar ilogica, in timp ce stiinta este materialista si, multumita amandurora, omenirea este la fel de departe de orice cunoastere reala a naturii si destinului sufletului cum a fost cu o mie de ani in urma. Conflictul acesta a fost intretinut timp indelungat; este un razboi dus pana la moarte; atat stiinta, cat si religia sunt in curs de reformare si, cu mult inainte ca batalia sa inceteze, se va constata ca niciunul dintre combatantii initiali nu mai exista decat prin intermediul progeniturilor lor de origine dubioasa sau cu obarsie straina.

Omul nu trebuie sa se teama de nimic cata vreme vointa lui este buna si nici sa se mahneasca atunci cand nu poate s‑o arate prin faptele sale; el nu trebuie sa creada ca s‑a indepartat de virtute cata vreme gaseste in sine o adevarata vointa buna, caci intreaga virtute si tot binele se afla in vointa. Nimic nu te va tulbura daca vointa ta este dreapta si adevarata: nici iubirea, nici umilinta, nici virtutea. Insa ceea ce tu vrei cu intreaga ta putere si vointa, tu posezi deja, si nici Dumnezeu, nici vreo creatura nu‑ti poate lua ceea ce ai, cata vreme vointa ta este cu adevarat si intru totul divina si folosita in prezent. Prin urmare, nu spune: „Eu as dori binele…”, ceea ce ar fi pentru viitor, ci: „Eu vreau binele acum”. Or, ia bine aminte: daca vreau sa am un lucru – chiar daca acesta se afla la mare departare –, il am intr‑adevar, il am mai bine decat lucrul aflat pe genunchii mei, dar pe care nu‑l vreau.

Jurnalul unei scriitoare (Autobiografia) reprezinta un ghid nepretuit de indrumare prin mintea si sufletul Virginiei Woolf, pus la punct de catre sotul ei, Leonard Woolf, prin selectia unor fragmente semnificative din jurnalele pe care le-a tinut timp de 27 de ani. Acesta a ales insemnari despre ce facea si ce gandea scriitoarea, despre oamenii cu care se intalnea – adesea, importanti scriitori contemporani –, dar, mai ales, despre cartile ei. Aflam partea nevazuta a creatiei sale, gandurile ce ii insoteau lucrarile pe masura ce erau scrise, precum si zbaterile neincetate ale autoarei fata in fata cu critica la care erau supuse. In plus, vom citi si minunate fragmente de opinii personale legate de lecturile sale. Redam mai jos 2 fragmente care reprezinta o analiza a solului din care a luat nastere opera nemuritoare a acestei scriitoare, care continua sa fie atat de actuala.

‒ Boala cea mai raspandita despre care vorbesc batranii cei sfinti, a inceput parintele Maximos, este ignoranta. In limbajul lor insa „ignoranta” nu inseamna lipsa informatiilor corecte sau a cunoasterii intelectuale. Ceea ce inteleg ei [prin acest termen] este faptul ca inima il ignora pe Dumnezeu si, din cauza absentei acestei experiente directe a lui Dumnezeu, fiintele umane nu pot intelege ce inseamna sa traiesti despartit de El. Prin urmare, nu-si dau seama cat de cumplita este privatiunea si nenorocirea lor.

Dumnezeu Atotputernicul a plamadit la inceput Cerul si Pamantul si toate lucrurile ce tin de ele, iar la sfarsit pe cei doi oameni din care se trag toate stirpele, Adam si Eva, si descendenta lor s-a inmultit si s-a imprastiat in toata lumea. Si dupa ce a trecut o vreme, neamul omenesc s-a deosebit: unii erau buni si cu dreapta credinta, dar mult mai multi s-au intors dupa poftele Lumii si au nesocotit poruncile lui Dumnezeu; pentru aceasta Dumnezeu a inecat Lumea in Potop si toate vietatile Pamantului, mai putin acelea care erau in Arca cu Noe.

Pe 4 aprilie se împlinesc 87 de ani de cand s-a nascut cineastul rus, Andrei Tarkovski (1932-1986), considerat a fi creatorul filmului crestin prin excelenta.  Arta lui abunda in simboluri si elemente sacre ce au fost interpretate si de scriitorul, eseistul și teoreticianul isihasmului, Vasile Andru (1942-2016), in cartea Terapia destinului (2017) in care autorul vorbeste despre dimensiunea spirituala a filmului Sacrificiul:

Tulburarile de personalitate reprezinta o categorie unica in spectrul bolilor mintale. In timp ce o persoana care sufera de anxietate sau depresie are uneori simptome care o scot din normalitate, o persoana cu tulburare de personalitate, cel mai adesea nu reuseste sa isi constientize emotiile si cel mai probabil ajunge sa experimenteze emotii contradictorii. Volumul Borderline: cum sa traiesti alaturi de o persoana cu emotii extreme de Paul T. Mason si Randi Kreger, aparut in 2018 la Editura Herald, a ajutat deja multi oameni care au prieteni si rude ce sufera de tulburarea de personalitate borderline sa inteleaga aceasta tulburare distructiva, sa stabileasca limite si sa-si ajute persoanele apropiate sa nu mai apeleze la comportamente periculoase. Aceasta editie revizuita integral a fost actualizata cu ultimele cercetari despre tulburarea de personalitate borderline si cuprinde informatii despre aptitudinile de adaptare si de comunicare pe care le poti folosi pentru a-ti stabiliza relatia cu persoana apropiata care sufera de aceasta afectiune.  

Sursa straluceste pura in lumina;

Bratele râului se revarsa in intuneric.

A te atasa de lucruri este, cu siguranta, iluzie;

sa le vezi in identitatea lor

tot nu este iluminare.

Sekitō Kisen, Sandōkai

Emily Perl Kingsley a scris o poveste minunata, in 1987, intitulata „Welcome to Holland”, in care descria ca a avea un copil cu o dizabilitate este ca si cum ai planifica o excursie in Italia, dar apoi ai ateriza pe neasteptate in Olanda. Sensul povestii este acela ca Olanda, chiar daca nu este Italia, tot reprezinta un loc frumos in care te poti afla la un moment dat. Ani mai tarziu, Susan F. Rzucidlo a scris „Welcome to Beirut (Beginner’s Guide to Autism)”, despre cum a avea un copil cu TSA este ca si cum ai ateriza in Beirut, cu bombe cazand peste tot in jurul tau, cu incetari ocazionale ale focului, dar fara a sti cand va incepe urmatorul atac inamic, de unde va veni sau cine este cu adevarat inamicul. Ma identific cu cele scrise de ea.

Rumi este unul dintre cei mai cunoscuti poeti persani, un personaj venerat din Turcia pana in Extremul Orient. Jalal al-Din Rumi (1207-1273) s-a nascut la Balkh, in Afganistanul de astazi, era fiul unui mistic si teolog renumit, Baha’ al-Din Walad, care, de frica invaziei mongole, si-a protejat familia plecand in exil, un exil care l-a purtat la Mecca, apoi la Damasc unde tanarul Jalal si-a desavarsit formatia intelectuala, pentru a se stabili in Anatolia, numita Rum, tara a grecilor, de unde si supranumele de Rumi. Jalal datoreaza o parte din instructie tatalui, iar dupa moartea acestuia lui Burhan al-din Muhaqqiq, cel care l-a introdus pe tanarul Jalal in stiintele spirituale, asa incat la moartea lui Burhan (1240) Jalal al-Din incheiase studiul stiintelor exterioare si parcursese gradele spirituale ale ascezei si ale contemplarii interioare, fiind deja o personalitate mistica recunoscuta. Invatatura sa aduna in jurul sau un mare numar de discipoli atrasi de renumele sau. Operele majore ale lui Rumi sunt opere poetice: Divan-e Shams si Mathnawi.

Un indragostit a fost despartit de iubita lui vreme de sapte ani, rastimp in care nu a incetat nicio clipa s‑o caute. In cele din urma stradania si perseverenta i‑au fost rasplatite, potrivit fagaduielii: „Cauta si vei gasi“ si „Oricine va fi facut bine cat un fir de praf, acela il va zari“. Intr‑o noapte, pe cand ratacea prin oras, a fost urmarit de niste strajeri si, ca sa scape de acestia, s‑a refugiat intr‑o gradina unde si‑a gasit iubita indelung cautata. Intamplarea aceasta i‑a dat prilejul sa reflecteze cat de des „oamenii urasc lucrurile care sunt bune pentru ei“, astfel ca i‑a binecuvantat pe strajerii necio­pliti datorita carora si‑a regasit iubita.

Etruscii continua sa fie cufundati in mister, despre civilizatia etrusca pastrandu-se putine marturii, cele mai multe ajungand prin mijlocirea grecilor si romanilor. Se stie ca limba etrusca este dificil de inteles, ceea ce face dificila traducerea inscriptiilor etrusce in limbile moderne. In privinta religiei, istoricii sunt unanimi in a-i considera pe etrusci poporul cel mai religios al lumii antice, fiind adeptii politeismului. In plan cultural, etruscii secolelor VIII-VI i.Hr. au jucat un rol considerabil in avantul cultural al Italiei, fiind mijlocitori intre greci si romani.

Buddha Sakyamuni descrie în una dintre sutre lumea fenomenelor, pe care noi, în general, o considerăm reală, prin intermediul câtorva metafore. Realitatea noastră este, conform comparaţiilor sale, o stea căzătoare, o iluzie optică, o candelă ce pâlpâie, picăturile de rouă de la răsăritul zilei, bulele de aer care se formează în apă, un fulger, un vis, nişte nori. După Buddha, întreaga existenţă, în toată complexitatea ei, toate dharmele şi, de fapt, toate fenomenele sunt, în fond, ireale şi permanent schimbătoare, aidoma exemplelor de mai sus.

Dat constitutiv si evident al existentei umane, corpul nu a fost subiect de meditatie pentru filosofi in aceeasi masura in care au fost sufletul si pasiunile sale. De aceea de multe ori corpul a fost tratat ca un corp/cusca (Platon), un corp/masina (La Mettrie), un corp/materie (Descartes); in ultima vreme corpul a devenit un obiect al stiintelor omului si societatii, privirea deplasandu-se de la obiectivitatea corpului biologic la subiectivitatea corpului erotic, de la esentialismul ontologic la evolutia culturala si sociala a tehnicilor corpului. Fiecare dintre noi se naste, traieste, moare, se inscrie in lume si este recunoscut de celalalt in si prin corpul sau; corpul este vectorul dorintelor noastre si al bucuriilor noastre, a tot ce determina sa ne inscriem in lume intr-o maniera particulara si unica.

Stiinta misterioasa, alchimia a atras de-a lungul vremii oameni venind din orizonturi diferite ale cunoasterii, ale pozitionarii sociale, ale confesiunii religioase, toti atrasi de curiozitatile unei arte care continua sa atraga, dincolo de esecurile si dezamagirile celor care vedeau in alchimie un pur exercitiu de transformare a metalelor, neintrezarind ca adevarata alchimie cauta sa descopere starea superioara a lucrurilor umane. Biblioteca alchimica este alcatuita din zeci de mii de volume scrise de mii de autori si este extrem de diversa mai cu seama datorita terminologiei care a variat de la o epoca la alta, de la un autor la altul; un subiect controversat inca este aria geografica in care s-a nascut alchimia: sa fi fost Babilonul, sau Egiptul, de ce nu Grecia?

Desigur nu se pune problema sa explicam in cateva randuri ce este (si ce nu este) Tantra, desi ambele demersuri s-ar dovedi foarte utile.

Vom spune doar ca, daca majoritatea traditiilor spirituale abordeaza o cale a negatiei, asa cum face si curentul spiritual principal al traditiei indiene, Tantra este o cale afirmativa. Una dintre putinele...

Ce anume cauzeaza atasamentul? Cum apare el? Analizandu-si propria natura, viitorul Buddha a constatat ca atasamentul se dezvolta din cauza reactiilor mintale momentane de placere si neplacere. Reactiile scurte, inconstiente, ale mintii sunt repetate si intensificate clipa de clipa, devenind atractii si repulsii puternice, adica atasamentele noastre. Atasamentul este doar forma dezvoltata a reactiei trecatoare. Aceasta este cauza imediata a suferintei.

Multi oameni trebuie sa invete din nou sa iubeasca, pentru a fi mai maturi in relatiile lor. Capacitatea de a‑i iubi pe altii este strans legata de capacitatea ta de a te iubi pe tine insuti. Iar, daca inveti sa te iubesti, nu inseamna ca esti egoist sau increzut. De fapt, este lucrul cel mai sanatos pe care il poti face, din punct de vedere mental. Exista mai multi pasi specifici prin care sa‑ti cresti iubirea de sine.

Unul dintre cele mai impresionante obiecte care ne au ramas din perioada etrusca este ascuns de priviri indiscrete in colosalul Muzeu Luvru din Paris. Daca va puteti croi drum dincolo de Victoria din Samothrace si daca va puteti dezlipi de langa Mona Lisa, in spatele lor veti gasi o sculptura fascinanta. Este reprezentarea unui barbat si a unei femei, surprinsi intr-o postura de o profunda intimitate. Stau sprijiniti pe coate, corpul femeii fiind ascuns in curbura corpului barbatului, picioarele, lungi, le sunt apropiate, talpile lui dezgolite adapostindu se in apropierea talpilor ei varate in ghete cu varful ascutit. Sunt aproape in marime naturala, astfel ca, apropiindu-te de ei, poti privi doua perechi de ochi de o forma foarte speciala, migdalata.

In filosofie nu exista bresa de scapare din perspectiva istoriei. In mod ideal, ma gandesc uneori ca mi‑ar placea sa le spun studentilor mei adevarul despre o anumita chestiune si sa‑i trimit acasa. Dar o astfel de abordare absolut non‑istorica tinde sa genereze o superficialitate filosofica. Trebuie sa stim cum s‑a ajuns din punct de vedere istoric sa avem intrebarile pe care le avem si ce feluri de raspunsuri formulau inaintasii nostri la aceste intrebari. Filosofia mintii din epoca moderna incepe in mod efectiv odata cu opera lui Rene Descartes (1596‑1650). Descartes nu era primul care detinea opinii de genul celor pe care el le avea, dar conceptia lui despre minte a fost cea mai influenta pentru asa‑numitii filosofi moderni, filosofii secolului XVII si cei care au urmat. Astazi, multe dintre opiniile sale sunt expuse in mod curent si acceptate fara sa fie puse sub semnul indoielii de catre persoane care nici macar nu reusesc sa ii pronunte corect numele. Cea mai faimoasa doctrina a lui Descartes este dualismul, ideea ca lumea se imparte in doua genuri diferite de substante sau entitati, care pot exista in mod autonom. Acestea sunt substante mentale si substante fizice. Forma de dualism a lui Descartes este denumita uneori „dualismul de substanta”.

Khalil Gibran (n. 6 ianuarie 1883 – d. 10 aprilie 1931) a fost un scriitor, poet si pictor libanez, fiind cunoscut pentru scrieri de o mare profunzime filosofica si religioasa. Opera lui este formatoare de constiinta intrucat Gibran ne indeamna neincetat sa redescoperim partea spirituala a vietii; mai presus de toate, el ne aminteste, intr-un mod emotionant, ca omul este dator sa lupte neobosit pentru libertatea si demnitatea sa, ca sufletul se imbolnaveste in lipsa frumusetii si a iubirii. Iata ce spunea poetul libanez, in cartea Profetul, aparuta in 1923, despre cunoasterea de sine:

Exista o veche sarada matematica despre un calugar care pleaca intr-o dimineata de la manastire, la rasaritul soarelui, ca sa urce pana la un templu aflat in varful unui munte inalt. Nu exista decat o singura carare, ingusta si serpuitoare, si uneori el urca incet, caci unele portiuni sunt destul de abrupte, dar ajunge la templu cu putin inainte de asfintit. A doua zi dimineata, el coboara, pornind tot la rasarit, si ajunge la manastire tot la asfintit. Intrebarea este: exista un punct pe traseu unde el sa treaca la exact aceeasi ora, atat la urcare, cat si la coborare? Nu se pune problema sa identifici locul, ci doar sa spui daca el exista sau nu.

Un nou an, un nou inceput, o noua lista de carti pentru 2019.

Daca te-ai hotarat sa citesti mai mult anul acesta, editorii nostri iti propun la inceput de an, lista cu noutatile editoriale anticipate la Editura Herald.

Considerata de cele mai multe ori doctrina mistica a religiei evreiesti, Cabala este mai mult decat un sistem filosofic sau religios, depaseste limitele unei mistici religioase, este mai mult decat o traditie esoterica. Nu putini sunt insa aceia care continua sa vada in Cabala o invatatura mistica si esoterica. „Definirea Cabalei ca mistica se bazeaza deci pe modul cum o abordam, in masura in care ea tinde spre cunoasterea lui Dumnezeu si a operei sale, ale carei elemente intrinseci au la baza o conceptie intelectuala. Desi, in esenta ei, Cabala nu este o abordare intelectuala sau rationala a religiei, pentru unii cabalisti intelectul insusi devine o miza a misticii. Cabala isi are radacinile in legatura dintre intuitie si traditie”, considera autorii Dictionarului enciclopedic de iudaism.

Sufismul este dimensiunea interioara, esoterica a Islamului, desemneaza miscarea mistica aparuta de timpuriu in lumea musulmana; sufismul traduce termenul arab tasawwuf, a carui radacina literara este termenul suf, adica imbracaminte de lana, vestimentatia primilor reprezentanti ai miscarii, atestati in Irak, in secolul al VIII-lea. Pentru Henry Corbin, unul dintre respectatii cunoscatori ai filosofiei islamice: „Sufismul, ca marturie a religiei mistice in Islam, este un fenomen spiritual de o importanta nepretuita. El reprezinta esentialmente fructificarea mesajului spiritual al Profetului, efortul de a-i retrai in mod personal modalitatile, printr-o introspectie a continutului Revelatiei coranice”.

Personalitatea lui Gérard Encause, cunoscut mai mult sub numele de Papus, se identifica cu miscarea ocultista de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, el fiind extrem de activ atat in societatile esoterice ale vremii sale, cat si in lumea publicisticii. Fondator, alaturi de Stanislas de Guaita, al Ordinului cabalistic al Rozei-Cruci si al Ordinului martinist, Papus a fost in legaturi cu aproape toate scolile esoterice din timpul sau, a avut o contributie majora la aparitia revistelor „L’initiation”, „Le Voile d’Isis”, la infiintarea „Scolii hermetice”. Papus este autor a 400 de articole si 25 de ample lucrari care dau masura preocuparilor sale, a interpretarilor si cunostintelor sale despre un domeniu care a influentat profund lumea literara, religioasa, artistica si chiar politica; in fata atator texte semnate Papus, unii contemporani l-au numit „Balzac al ocultismului”. Cercurile ocultiste pe care le-a frecventat, societatile esoterice si hermetice i-au favorizat intalniri cu stralucite personalitati ale vietii intelectuale franceze si europene. Amintim doar cateva: Jean Moréas, Charles Mauras, Augustin Chaboseau, Victor Emile Michelet, Paul Sedir, René Guénon, John Yarker, Villarino del Villar, Czeslaw Csynski, Peter Davidson.