Blogul Editurii Herald

Multora le este greu sa accepte ideea ca au fost mereu in cautarea unor parteneri care sa semene cu cei care au avut grija de ei in copilarie. Pe plan constient, ei erau in cautarea acelor persoane care au doar trasaturi pozitive – semeni de-ai lor care sa fie, printre altele, binevoitori, iubitori, chipesi, inteligenti si creativi. In realitate, daca au avut o copilarie nefericita, se poate sa fi cautat in mod deliberat niste persoane radical diferite de cei care au avut grija de ei in pruncie.

Daca a existat in viata mea vreo perioada in care am fost obligat sa beau mai mult decat oricand din drojdia amara a sclaviei, atunci nu poate fi vorba decat de primele sase luni ale sederii mele la domnul Covey. Ne obliga sa muncim pe orice timp. Nu era niciodata prea cald sau prea frig; nu putea niciodata sa ploua, sa sufle vantul, sa bata grindina sau sa ninga prea tare pentru a iesi pe camp. Munca, munca, munca, iata ce trebuia sa facem cat era ziua de lunga si aproape cat era noaptea de lunga.

Poetii stiu cel mai bine cum sa rupa valul anesteziei familiarului. Este domeniul lor. Dar poetii, prea multi dintre ei si pentru prea mult timp, au scapat din vedere comoara de inspiratie oferita de stiinta. W. H. Auden, lider al generatiei sale de poeti, a simpatizat in mod magulitor cu oamenii de stiinta, dar chiar si el a evidentiat latura lor practica, comparand oamenii de stiinta, in avantajul lor, cu politicienii, dar ignorand posibilitatile poetice ale stiintei ca atare.

Daca un copil este atat de norocos, incat sa creasca beneficiind de o oglindire, de o mama care se afla la dispozitia lui – adica o mama care isi ingaduie sa fie folosita ca o functie a dezvoltarii copilului –, atunci se poate dezvolta treptat un sentiment de sine sanatos in copilul aflat in crestere. Ideal ar fi ca aceasta mama sa asigure si climatul emotional necesar si intelegerea pentru nevoile copilului.

Ati auzit, fara indoiala, de „legea karmei”. Cele mai multe concepte din metafizica provin din limba sanscrita, tot asa cum termenii din anatomie si din stiinta in general sunt de origine latina sau greaca. Explicatia trebuie cautata in vremurile de demult; odinioara, medicii si toti invatatii pastrau cunostintele numai pentru ei. Intrucât studiul limbii latine era indispensabil, invatatii de atunci obisnuiau sa foloseasca denumiri latine, pentru ca profanii ignoranti sa nu inteleaga semnificatia termenilor de specialitate; acest obicei se pastreaza si in zilele noastre.

„Singura diferenta care exista intre un capriciu si o pasiune eterna este aceea ca un capriciu dureaza mai mult."

Se vorbeste adesea despre sensul anumitor chestiuni omenesti, despre sensul vietii, al istoriei, al diverselor institutii, despre sensul democratiei etc., fara ca notiunea de sens in sine sa fie definita si fara sa se faca vreo incercare in acest sens – fireste pentru ca, desi, pe de o parte, se simte nevoia de a avea un asemenea concept, pe de alta parte se considera ca este ceva de la sine inteles.

Observarea de sine, metoda principala a studiului de sine, necesita o anumita intelegere a functiilor si caracteristicilor masinii omenesti. Trebuie sa intelegem impartirea corecta a functiilor pe care le observam si sa fim capabili sa le definim exact si pe data. Si aceasta nu poate fi o simpla clasificare verbala. Trebuie sa fie o definitie interioara, prin gust, prin senzatie, in acelasi fel in care definim toate experientele interioare.

Bunicul meu, nascut inainte ca undele radio sa fi fost macar o curiozitate de laborator, aproape ca a apucat sa vada primul satelit artificial transmitand din spatiu. Sunt oameni care s-au nascut inainte de inventarea avionului, şi care la batranete au vazut patru nave lansate spre stele. Cu toate slabiciunile noastre, in pofida limitelor şi defectelor noastre, noi, oamenii, suntem capabili de maretie.

Opera lui Tolstoi a fost supusa, inca din timpul vietii scriitorului, unui exercitiu critic mergand de la a i se reprosa ingustimea si slabiciunea gandirii reflexive pana la o veneratie neconditionata, ambele viziuni, reductive, fiind lipsite de obiectivitatea necesara actului critic. Intr-o lucrare publicata in 1944, Filosofia lui Tolstoi, Vasile Harea sustine ca „negarea aptitudinilor lui Tolstoi pentru gandirea abstracta nu e convingatoare. Sunt scriitori cu o atitudine critica fata de Tolstoi, scriitori care totusi ii recunosc o puternica inteligenta in domeniul gandirii abstracte”.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu... când raman mai mult de trei săptamani intr-un tinut indepartat, descopar ca oamenii acelui loc imi sunt rude. Ii simt rude. Astfel, peregrinarea, care la origine inseamna „strainie”, devine sfarsitul instrainarii.

Iar locurile noi pot deveni patrii alternative. Patria e o stare mentala, o trezvie. Orice loc in care meditez este un acasa.

Curajul nu era considerat ca virtute decat in cazul cand era intrebuintat pentru apararea dreptatii. In Analectele sale, Confucius defineste curajul, aratand ceea ce este contrariul acestei virtuti dupa cum are adesea obiceiul.

„A‑ti da seama de ceea ce este drept, spune el, si a nu infaptui aceasta, dovedeste lipsa de curaj”.

Nu trebuie sa o faci pe oratorul si n-ai nevoie de prea multa elocinta ca sa dovedesti ca crestinii trebuie sa se tolereze unii pe altii. O sa merg si mai departe si o sa spun ca trebuie sa-i privim pe toti oamenii ca pe fratii nostri. Mi se va spune: Adica cum? Fratele meu turcul? Fratele meu chinezul? Evreul? Japonezul? Da. Nu suntem noi toti copiii aceluiasi Tata, creaturile aceluiasi Dumnezeu? Mi se va spune iarasi: Dar acele popoare ne dispretuiesc, ne trateaza ca pe niste idolatri! Asa e, le voi raspunde, numai ca nu fac bine ce fac.

Psihanaliza este creatia mea; vreme de zece ani, m-am ocupat singur de acest domeniu si tot vreme de zece ani doar asupra mea s-au abatut criticile prin care contemporanii mei îsi exprimau nemultumirea asupra psihanalizei, cat si capriciile lor de moment. Cred ca si astazi, cand nu mai sunt deloc singurul psihanalist pe pamant, nimeni nu intelege mai bine decat mine ce este psihanaliza, prin ce difera ea de alte modalitati de explorare a vietii psihice, ce se poate desemna prin termenul de „psihanaliza” sau cum ar mai putea fi ea denumita.

Convingerea ca adevarul poate fi cunoscut numai prin viata m-a indemnat sa ma indoiesc de corectitudinea vietii mele; m-a salvat numai faptul ca am reusit sa ma smulg din izolarea mea, sa vad viata adevarata a poporului simplu, truditor, si sa inteleg ca numai aceasta este viata autentica. Mi-am dat seama ca, daca vreau sa inteleg viata si sensul ei, nu trebuie sa duc un trai de parazit, ci sa traiesc o viata autentica si, acceptand sensul pe care i-l da omenirea adevarata, sa-l verific contopindu-ma cu aceasta viata. In acelasi timp, iata ce s-a intamplat cu mine.

Inainte de a identifica trasaturile specifice ale sexualitatii masculine, trebuie sa ne referim la ceea ce este universal. Lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l retinem este ca sexul incepe in minte si coboara in jos, si nu invers. Ganditi-va o clipa de ce atingerea cea mai usoara a lobului urechii de catre buzele iubitului sau iubitei poate fi extrem de excitanta, in timp ce contactul genital direct din timpul unui examen medical ne lasa complet reci. Diferenta consta in semnificatia celor doua gesturi, iar semnificatia se construieste in mintea noastra, nu in zonele erogene.

Doream sa traiesc fara sa comit nicio greseala, de niciun fel; voiam sa biruiesc toate ispitele la care m-ar fi condus orice inclinatie naturala, obicei sau tovarasie proasta. Din cate stiam sau credeam ca stiu despre bine si rau, nu vedeam de ce nu as fi putut intotdeauna sa fac binele si sa evit raul. Dar am aflat in curand ca ma apucasem de o treaba mai dificila decat mi-as fi putut imagina. In timp ce ma pazeam cu tot dinadinsul de o anume greseala, eram adesea surprins de alta; obiceiurile profitau intotdeauna de neatentia mea si inclinatiile erau uneori prea puternice pentru ratiune.

                                                                                                                                                        Benjamin Franklin

"Dragostea este universala, si cu toate acestea nu ne putem abtine, dorind sa o tinem numai pentru noi. Nu vrem sa ne fie explicata. Cu siguranta, nu dorim sa fie supusa unei analize anatomice si biologice. Ea pare, in acelasi timp, prea imensa si prea intima, prea profunda si prea pasagera pentru ca stiinta sa-si poata pune dispozitivele si pipetele in ea. Linistiti-va! Creierul vostru indragostit ramane o mlastina sacra si sufocanta. Avem inca nevoie de poetii si de compozitorii nostri – de cei buni, macar. Stiinta nu a rezolvat problema dragostei. Stim foarte putin despre cum ar putea fi substraturile biochimice si neuronale ale dragostei."

Natalie Angier

Oamenii practica Zen din mai multe motive. Pentru unii, Zenul este un mijloc prin care pot dobândi o mai buna sanatate fizica si emotionala; pentru altii, el duce la realizarea mai profunda a propriei religii sau filozofii non-buddhiste, dar pentru altii, practica Zen este experienta directa si vie a realizarii dobândite de Buddha Shakyamuni cu peste 2 500 de ani în urma. Oamenii care vin sa practice Zen sunt în cautarea a mai mult decât simple cuvinte sau concepte. Cuvintele si conceptele, prin ele însele, sunt inadecvate si nu ne pot ajuta deplin în activarea celui mai înalt nivel de constientizare posibil, care ne permite sa crestem spiritual.

Insingurat, trist, vlaguit, nesigur, trandav, deznadajduit, dezgustat de aproape orice, intr-o permanenta atonie spirituala, cufundat in propriile ginduri, privitor neputincios. Sunt doar cateva dintre fatetele care configureaza trasaturile definitorii ale melancolicului, ale celui care se regaseste plastic in gravura Melancolia a lui Dürer, iar poetic in Spleen-ul lui Baudelaire: „Si lungi si nesfirsite convoaie mortuare/ Incet si fara muzici prin suflet trec mereu;/ Speranta-nvinsa plinge; si, rea, dominatoare,/ Infige Spaima negrul ei steag in craniul meu”.

Intentiile pe care le-am stabilit pentru noi însine ne reamintesc de ceea ce este important. Este ca si cum am avea o busola interna. Cand intentia noastra este aceea de a fi mai atenti, aceasta intentie ne concentreaza si ne modeleaza alegerile si actiunile pe care le facem, chiar si în acele momente in care ne-am putea lasa foarte usor purtati de valul emotiei, am deveni neatenti si am reactiona in mod inconstient.

Marie-Louise von Franz a fost una dintre principalele colaboratoare si continuatoare ale lui C.G. Jung. Cartile sale au inceput sa le fie cunoscute si cititorilor romani, pana acum fiind traduse Psihoterapie. Experienta unui practicant jungian si Dimensiuni arhetipale ale psihicului, la Editura Herald, Visele si moartea, la Editura Nemira. O mentiune aparte pentru traducerea si comentariile pe care Marie-Louise von Franz le-a facut tratatului alchimic Aurora Consurgens, atribuit lui Toma de Aquino. Traducerea si comentariile au fost incluse in volumul 14/3, Mysterium Coniunctionis, al Operelor complete ale lui C.G. Jung – traducere in limba romana la Editura Trei –, ca semn al pretuirii activitatii colaboratoarei sale. In 2016, cartilor doamnei Marie-Louise von Franz traduse in limba romana li s-a mai adaugat una: Psihic si materie, Bucuresti, Editura Herald, traducere din limba germana: Ida Alexandrescu, 350 p. 

De Ziua Femeii iti oferim o reducere de 40% la toate titlurile!

Ce faceti la vara?

De vorba cu Daniela Andreescu, despre programul Happy Mind 2016 din Toscana

Daniela Andreescu – pentru Editura Herald (1 martie 2016)

Am invitat-o pe Daniela Andreescu (coach, autoare a cinci carti publicate la Editura Herald in Colectia Arta schimbarii), sa ne povesteasca despre “Programul Happy Mind Well-being Retreat” pe care, din 2013,il sustine in fiecare vara, in  Toscana, impreuna cu Mihai Popa-Radu (coach, fondatorul Centrului Seeds for Happiness si al Mindfulness Institute).

Fericirea se invata

cu Daniela Andreescu

„Intre stimul si raspuns exista un spatiu. In acel spatiu se gaseste puterea noastra de a alege raspunsul. In raspunsul nostru se afla cresterea si libertatea noastra.” - Viktor E. Frankl

In cultura romana elocinta era considerata idealul catre care tindea omul cultivat. Unul dintre stralucitii oratori din secolul al II-lea d.Hr. a fost Lucius Apuleius, care a transpus elocinta baroului in proza artistica expresiva, el fiind cunoscut indeobste pentru romanul Magarul de aur/Metamorfozele. Nascut in jurul anului 125, intr-o familie bogata din Madaura, nordul Africii, Apuleius din tinerete era preocupat de filosofie, iar locul cel mai potrivit implinirii aspiratiilor sale nu putea fi decit Atena, acolo unde i-a studiat pe Platon si Aristotel, declarindu-se totdeauna platonician, preocuparile sale anuntind stralucitoarea scoala neoplatonica din veacul urmator.

Yi Jing/Cartea Prefacerilor a inspirat aproape tot ce s-a gindit esential in cultura chineza in ultimele trei milenii. A scapat de autodafeul din 213 i. H. si s-a impus ca deplina reprezentare a relatiei Tian/Di/Ren, Cer/Pamint/Om, fundament al gindirii chineze. Yi Jing a patruns in cultura europeana la sfirsitul secolului al XIX-lea, cand au aparut traduceri in limbile engleza si franceza. Una din traducerile de referinta a Cartii prefacerilor este cea realizata de Richard Wilhelm, care a lucrat zece ani la traducerea in limba germana, aparuta la Berlin, in 1924. Editia lui Richard Wilhelm este cea folosita de Walter Fotescu, cel care a realizat traducerea in limba romana: Yi Jing/Cartea Prefacerilor, cuvant inainte, introducere, note si comentarii: Richard Wilhelm, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Calea Chineza”, editia a 4-a, 2020, 416 p.  

Bhagavad-gita este al saselea cant al celebrei epopei Mahabharata si este o cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii hinduse. Poemul filosofic relateaza lupta fiilor regelui Pandu pentru a-si recapata puterea uzurpata de verii lor, fiii regelui Dhrtarastra, substanta textului constituind-o dialogul dintre Arjuna, unul dintre fiii regelui Pandu, si zeul Krsna.

Nascut in anul in care a murit Galileo Galilei, 1642, Isaac Newton este una din figurile glorioase ale stiintei moderne, socotit de unii ca fiind primul si cel mai mare dintre oamenii  de stiinta ai epocii moderne. A dobindit celebritatea prin modul in care a condus Royal Society, dar si pentru lucrarile sale, din care amintim: De graviatione, 1666; Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, 1687; Opticks, 1704; Arithmetica Universalis, 1707; The System of the World, 1728; este si autorul unor carti care nu tin strict de domeniul stiintific: Chronology of Ancient Kingdoms Amended, 1728 si Observations on Daniel and the Apocalypse of St. John, 1733. 

De curind a   aparut in limba romana o antologie din texte scrise de Isaac Newton:  Filosofia naturala. Texte alese, traducere, note si ingrijire editie Alexandru Anghel,  Bucuresti, Editura Herald, colectia "Cogito", 2015. Sunt texte din Principia, Optica, dar si scrisori, lor alaturindu-se doua eseuri despre gindirea newtoniana scrise de John Maynard Keynes si Alexandre Koyre, ca si prefata lui Roger Cotes la editia a doua a lucrarii Principia. Principiile matematice ale filozofiei naturale si Optica au fost traduse in limba romana in 1956 si 1970, dar de aceasta data florilegiul propus de Editura Herald ii apropie de opera lui Newton pe cei preocupati de filosofia stiintei, de interferentele cu gindirea religioasa, cu planul mai amplu al conceptualizarii, al formularii ipotezelor stiintifice, dar si pe cei care vor sa afle si cum a fost omul Newton.

Cartea Le fraicheur de l'instant. Le fin d'un reve d'individualite/ Prospetimea clipei. Sfarsitul unui vis de individualitate, semnata simplu Betty, este o tulburatoare marturie de viata.

Intr-o lume in care este o inflatie de incercari de a defini, de a explica iluminarea, Betty a trait propria iluminare pe care a transpus-o intr-o scriere de o stranie simplitate, cu un netagaduit indemn de a sonda, de a privi inlauntrul nostru. Betty Quirion si-a astenut pe hartie gandurile fara vreo intentie teoretica, descriind ceea ce a trait incepand cu primavara lui 2008...