Blogul Editurii Herald

Editura Herald este constanta in preocuparile sale de a deschide cititorilor orizontul lecturii catre teritorii altadata ascunse privirii si intelegerii. Din aceasta dorinta s-au nascut si s-au imbogatit colectiile „Manuscris”, „Quinta essentia”, „Carti fundamentale”, „Philosophia perennis”, „Cultura si civilizatie”. De curand, acestora li s-a adaugat noua colectie „Arta regala”, in care au aparut primele doua titluri. Unul dintre ele este  Misterele Artei Regale, cartea lui Oswald Wirth, iar al doilea – Ritualul adeptului, cuvant-inainte: Vasile Zecheru, traducere din limba franceza: Vlad Sauciuc.

Tu ma intrebi de ce viata mea e scrisul.

Daca el ma hraneste.

Merita oare efortul?

Mai ales daca e bine platit?

Ce alt motiv ar putea fi?...

Eu scriu numai

Pentru ca am in mine o voce

Care nu vrea sa taca.

Sylvia Plath

Ca sa ne schimbam viata, trebuie sa recunoastem mai intai ca situatia noastra nu este satisfacatoare. Dorinta de a ne angaja pe o cale spirituala care duce la transformarea interioara va aparea numai cand vom constientiza starea de nefericire in care ne aflam. Daca am fi multumiti si fericiti cu viata pe care o ducem, nu am avea prea multe motive sa cautam schimbarea. Ca urmare, primul adevar nobil pe care Buddha l-a predat discipolilor sai afirma ca suferinta este starea de fapt a existentei noastre.

Rūmī este unul dintre cei mai cunoscuti poeti persani, un personaj venerat din Turcia pana in Extremul Orient. Jalal al-Din Rūmī (1207-1273) s-a nascut la Balkh, in Afganistanul de astazi. Era fiul unui mistic şi teolog renumit, Baha’ al-Din Walad, care, de frica invaziei mongole, şi-a protejat familia plecand in exil, un exil care l-a purtat la Mecca, apoi la Damasc, unde tanarul Jalal şi-a desavarşit educatia intelectuala, pentru a se stabili in Anatolia, numita Rum, tara a grecilor, de unde şi supranumele Rūmī.

Cine sunt eu? Intrebarea rasuna in mine. Este o chemare din Inalturi, din ceva mai inalt decat ceea ce se misca in mine. O aud cu greu si doresc sa ascult, sa o aud nu numai cu ceea ce este mai mult sau mai putin disponibil in acest moment... gândul meu, simtirea mea obisnuita. Doresc sa o aud cu intreaga mea fiinta. Eu doresc, eu vreau, deoarece doar dorinta mea, vointa mea imi poate aduce aceasta. Devine serios pentru mine. Doresc sa ma deschid pentru a face loc si a recunoaste Prezenta unei vieti, a unei forte dinaintea careia trebuie sa ma inclin. Trebuie sa ma simt animata de aceasta viata pana cand senzatia corpului meu, a formei corpului meu, este mai putin puternica decat constienta fortei care vibreaza in intreaga mea fiinta.

Dupa 3 luni in care a invitat cititorii in librarii si a oferit resurse pentru invatare si dezvoltare continua, cea de-a VIII-a editie a campaniei Te asteptam in librarie! se incheie cu rezultate imbucuratoare. Campania care incurajeaza de la an la an lectura s-a desfasurat in perioada 1 august – 1 noiembrie in peste 150 de librarii din Bucuresti si din tara, aducând cu sine un mesaj simplu care a reusit sa anime peste 20.000 de cititori ce au imbratisat anul acesta sloganul Carti deschise pentru minti deschise.

Secolul al XIII-lea a fost apogeul Evului Mediu, a fost epoca in care au aparut marile sinteze doctrinale, fructele cele mai de pret ale vastei miscari intelectuale si culturale cunoscuta sub numele de scolastica. Multa vreme din dorinta de a sublinia stralucirea Renasterii, aceasta era contrapusa Evului Mediu intunecat; cum putea fi intunecat un veac, ne referim aici doar la cel de-al XIII-lea, in care au trait si scris Sf. Bonaventura, Albert cel Mare, Toma de Aquino, Siger de Brabant, Ramon Llull, John Duns Scotus sau Roger Bacon?

Despre Hermes Trismegistus C.G. Jung spunea că este una dintre figurile pline de contradictii ale sincretismului elenistic, un zeu al revelatiilor in care regasim trei Hermes: egiptean, egipteano-arab si greco-roman. Hermes Trismegistus este modelul mitic al initiatului si al hermeneutului; de ce Trismegistus, Hermes de trei ori mare? Pentru ca meritele din cele doua vieti anterioare, consacrate in intregime intelepciunii si cunoasterii absolute, au facut ca in timpul celei de-a treia existente sa-si cunoasca „eul” autentic printr-un act iluminator de reminiscenta: „Mi se spune Hermes Trismegistus fiindca detin trei parti din intelepciunea intregii lumi”.

Omul modern sufera de o lipsa de calm – de calm exterior si, mai mult inca, de calm interior. Omului modern ii lipseste seninatatea. Din lumea exterioara ne parvin nenumarate zgomote care, consecinta a tehnicii, tulbura ritmul natural; zgomote ale lumii „stramte” de astazi in care trebuie sa traim.

Fiecare muzician interpreteaza game. Cand incepeti sa studiati pianul, acesta este primul lucru pe care il invatati si niciodata nu o sa incetati sa le executati. Chiar si cei mai celebri pianisti concertisti din lume continua sa execute game. Este o abilitate de baza, pe care nu ne putem permite s-o lasam sa rugineasca.

Diferenta dintre a face jogging „inconstienti” si a face jogging „constienti” este ca în prima varianta suntem constienti in fiecare clipa de ceea ce facem, atunci cand facem lucrul respectiv. Daca alergam si in acelasi timp visam cu ochii deschisi la ceea ce vom face in acea seara sau la ce s-a intamplat ieri, atunci nu suntem angajati intr-o alergare pe deplin constienta.

Jan Patočka (1907-1977) este un nume binecunoscut atat pentru cartile sale de filosofie, cat si pentru faptul ca a fost, alaturi de Vaclav Havel si Jiri Hajek, unul dintre initiatorii celebrului document al disidentei cehe, Charta 77; Patočka a fost si primul purtator de cuvant al Chartei 77. Dupa studiile de filosofie si sustinerea tezei de doctorat, Jan Patočka este bursier al Fundatiei Humbold, apoi merge la Freiburg im Breisgau, facand parte din cercuri filosofice din care faceau parte figuri celebre, cum ar fi: Nicolai Hartmann, Eugen Fink, Edmund Husserl, Martin Heidegger.

A spune simplu: Sigmund Freud este creatorul psihanalizei, nu este o banalitate, caci dincolo de laconismul afirmatiei, rareori se intampla ca un destin sa fie atat de strans legat de o opera, amandoua consacrate apararii si ilustrarii unei noi discipline, si anume a psihanalizei.

Daca astazi toleranta este un concept folosit, uneori si aplicat, in varii imprejurari si contexte sociale, juridice si politice, dar si in discutii si dezbateri, reconstruirea istoriei sale arata mari diferente intre conceptiile actuale si cele din trecut. Trebuie identificate si reconstituite evenimente si perioade din trecut cand, dupa sistemele de valori si instrumentele conceptuale specifice epocii, oamenii au dat contur conceptiei moderne de toleranta.

Le spun adesea cuplurilor ca in bula lor de cuplu ei pot face sau spune lucruri plicticoase, dar nu trebuie sa fie niciodata amenintatori in ochii partenerului. Poti fi plicticos cu un zambet pe fata, iar mai tarziu o sa razi despre asta; dar amenintarile va submineaza siguranta. In plus, prea putin conteaza ce anume consideri tu amenintator; daca purtarile tale sunt percepute ca amenintatoare de catre partener, atunci ai o problema. Acestea fiind spuse, iata cateva comportamente indeobste considerate amenintatoare:

Este nevoie sa dam nastere unei noi viziuni despre parentaj. Aceasta viziune trebuie sa se bazeze pe ceea ce stim despre legatura speciala dintre parinte si copil, prin care fiecare comunicare, chiar si una obisnuita, devine o actiune solemna. Ea trebuie sa se bazeze pe respectul pentru ceea ce copiii nostri ne pot aduce si oferi, precum si pentru ceea ce le putem oferi noi. Prin lumina pe care o arunca asupra noastra, putem vedea ce este ranit si ascuns in noi insine si ne deschidem, intr-o maniera creativa, fata de noile modalitati de a aborda probleme. Prin intermediul lor, putem intelege ca parentajul este un proces spiritual, in care primim inapoi inzecit dragostea pe care le-o dam.

Multora le este greu sa accepte ideea ca au fost mereu in cautarea unor parteneri care sa semene cu cei care au avut grija de ei in copilarie. Pe plan constient, ei erau in cautarea acelor persoane care au doar trasaturi pozitive – semeni de-ai lor care sa fie, printre altele, binevoitori, iubitori, chipesi, inteligenti si creativi. In realitate, daca au avut o copilarie nefericita, se poate sa fi cautat in mod deliberat niste persoane radical diferite de cei care au avut grija de ei in pruncie.

Daca a existat in viata mea vreo perioada in care am fost obligat sa beau mai mult decat oricand din drojdia amara a sclaviei, atunci nu poate fi vorba decat de primele sase luni ale sederii mele la domnul Covey. Ne obliga sa muncim pe orice timp. Nu era niciodata prea cald sau prea frig; nu putea niciodata sa ploua, sa sufle vantul, sa bata grindina sau sa ninga prea tare pentru a iesi pe camp. Munca, munca, munca, iata ce trebuia sa facem cat era ziua de lunga si aproape cat era noaptea de lunga.

Poetii stiu cel mai bine cum sa rupa valul anesteziei familiarului. Este domeniul lor. Dar poetii, prea multi dintre ei si pentru prea mult timp, au scapat din vedere comoara de inspiratie oferita de stiinta. W. H. Auden, lider al generatiei sale de poeti, a simpatizat in mod magulitor cu oamenii de stiinta, dar chiar si el a evidentiat latura lor practica, comparand oamenii de stiinta, in avantajul lor, cu politicienii, dar ignorand posibilitatile poetice ale stiintei ca atare.

Daca un copil este atat de norocos, incat sa creasca beneficiind de o oglindire, de o mama care se afla la dispozitia lui – adica o mama care isi ingaduie sa fie folosita ca o functie a dezvoltarii copilului –, atunci se poate dezvolta treptat un sentiment de sine sanatos in copilul aflat in crestere. Ideal ar fi ca aceasta mama sa asigure si climatul emotional necesar si intelegerea pentru nevoile copilului.

Ati auzit, fara indoiala, de „legea karmei”. Cele mai multe concepte din metafizica provin din limba sanscrita, tot asa cum termenii din anatomie si din stiinta in general sunt de origine latina sau greaca. Explicatia trebuie cautata in vremurile de demult; odinioara, medicii si toti invatatii pastrau cunostintele numai pentru ei. Intrucât studiul limbii latine era indispensabil, invatatii de atunci obisnuiau sa foloseasca denumiri latine, pentru ca profanii ignoranti sa nu inteleaga semnificatia termenilor de specialitate; acest obicei se pastreaza si in zilele noastre.

„Singura diferenta care exista intre un capriciu si o pasiune eterna este aceea ca un capriciu dureaza mai mult."

Se vorbeste adesea despre sensul anumitor chestiuni omenesti, despre sensul vietii, al istoriei, al diverselor institutii, despre sensul democratiei etc., fara ca notiunea de sens in sine sa fie definita si fara sa se faca vreo incercare in acest sens – fireste pentru ca, desi, pe de o parte, se simte nevoia de a avea un asemenea concept, pe de alta parte se considera ca este ceva de la sine inteles.

Observarea de sine, metoda principala a studiului de sine, necesita o anumita intelegere a functiilor si caracteristicilor masinii omenesti. Trebuie sa intelegem impartirea corecta a functiilor pe care le observam si sa fim capabili sa le definim exact si pe data. Si aceasta nu poate fi o simpla clasificare verbala. Trebuie sa fie o definitie interioara, prin gust, prin senzatie, in acelasi fel in care definim toate experientele interioare.

Bunicul meu, nascut inainte ca undele radio sa fi fost macar o curiozitate de laborator, aproape ca a apucat sa vada primul satelit artificial transmitand din spatiu. Sunt oameni care s-au nascut inainte de inventarea avionului, şi care la batranete au vazut patru nave lansate spre stele. Cu toate slabiciunile noastre, in pofida limitelor şi defectelor noastre, noi, oamenii, suntem capabili de maretie.

Opera lui Tolstoi a fost supusa, inca din timpul vietii scriitorului, unui exercitiu critic mergand de la a i se reprosa ingustimea si slabiciunea gandirii reflexive pana la o veneratie neconditionata, ambele viziuni, reductive, fiind lipsite de obiectivitatea necesara actului critic. Intr-o lucrare publicata in 1944, Filosofia lui Tolstoi, Vasile Harea sustine ca „negarea aptitudinilor lui Tolstoi pentru gandirea abstracta nu e convingatoare. Sunt scriitori cu o atitudine critica fata de Tolstoi, scriitori care totusi ii recunosc o puternica inteligenta in domeniul gandirii abstracte”.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu... când raman mai mult de trei săptamani intr-un tinut indepartat, descopar ca oamenii acelui loc imi sunt rude. Ii simt rude. Astfel, peregrinarea, care la origine inseamna „strainie”, devine sfarsitul instrainarii.

Iar locurile noi pot deveni patrii alternative. Patria e o stare mentala, o trezvie. Orice loc in care meditez este un acasa.

Curajul nu era considerat ca virtute decat in cazul cand era intrebuintat pentru apararea dreptatii. In Analectele sale, Confucius defineste curajul, aratand ceea ce este contrariul acestei virtuti dupa cum are adesea obiceiul.

„A‑ti da seama de ceea ce este drept, spune el, si a nu infaptui aceasta, dovedeste lipsa de curaj”.

Nu trebuie sa o faci pe oratorul si n-ai nevoie de prea multa elocinta ca sa dovedesti ca crestinii trebuie sa se tolereze unii pe altii. O sa merg si mai departe si o sa spun ca trebuie sa-i privim pe toti oamenii ca pe fratii nostri. Mi se va spune: Adica cum? Fratele meu turcul? Fratele meu chinezul? Evreul? Japonezul? Da. Nu suntem noi toti copiii aceluiasi Tata, creaturile aceluiasi Dumnezeu? Mi se va spune iarasi: Dar acele popoare ne dispretuiesc, ne trateaza ca pe niste idolatri! Asa e, le voi raspunde, numai ca nu fac bine ce fac.

Psihanaliza este creatia mea; vreme de zece ani, m-am ocupat singur de acest domeniu si tot vreme de zece ani doar asupra mea s-au abatut criticile prin care contemporanii mei îsi exprimau nemultumirea asupra psihanalizei, cat si capriciile lor de moment. Cred ca si astazi, cand nu mai sunt deloc singurul psihanalist pe pamant, nimeni nu intelege mai bine decat mine ce este psihanaliza, prin ce difera ea de alte modalitati de explorare a vietii psihice, ce se poate desemna prin termenul de „psihanaliza” sau cum ar mai putea fi ea denumita.