Blogul Editurii Herald

Au trecut sapte decenii de la una dintre descoperirile arheologice care a starnit multa agitatie in randul cercetatorilor iudaismului si a originilor crestinismului. Povestea este bine stiuta: in anul 1947, la Qumran, pe malul Marii Moarte, cativa pastori descopera intamplator o grota in care erau cateva vase de lut continind manuscrise ce au inflacarat imaginatia celor dispusi sa rescrie un capitol din istoria religiilor, desi editarea stiintifica a acelor manuscrise avea sa intarzie mult timp. Specialistii in istoria religiilor erau interesati de cercetarea paleografica si de contextual istoric care generase aceste manuscrise si rulouri de piele; in 1952 au fost descoperite grotele 3 si 4, ultima fiind pentru experti cea mai insemnata descoperire de la Qumran, deoarece in interiorul ei s-a descoperit un document cu accente iudeo-crestine.

Juan de Yepes y Alvarez (1542-1591), Sf. Ioan al Crucii, este unul dintre cei mai cunoscuti teologi spanioli, prezent in toate marile dictionare si enciclopedii teologice si filosofice ale lumii. Nascut intr-o familie saraca, orfan de tata din primele sale luni, Juan a fost incredintat de mama orfelinatului din Medina del Campo, unde si-a aratat de timpuriu inclinatiile spre artizanat. Tinarul Juan a dovedit nu numai inclinatie spre artizanat, ci si o extraordinara sensibilitate religioasa si artistica, remarcate de un binefacator instarit, care a hotarit sa-l trimita la studii la iezuitii din Medina del Campo, unde va primi o serioasa instructie clasica, inainte de a intra in ordinul carmelitan, in 1563, dupa obiceiul vremii, luindu-si numele de Juan de Santo Matia. A studiat apoi la Universitatea din Salamanca, in 1567 fiind hirotonisit preot. Dupa ce o intilneste pe Tereza de Avila, Juan de Santo Matia incepe o asidua munca de reformare a ordinului carmelitan, in anul 1568 fondind prima manastire a Ordinului Carmelitanilor Desculti, la Duruelo, in tinutul Avila, apoi la Alcala, ceea ce a stirnit furia celor care nu-i acceptau reformele, adversari care l-au incarcerat la sfirsitul anului 1577.

Ce puteti face ca sa aveti mereu o relatie incitanta care sa va ajute sa evoluati si sa nu aveti niciodata momente de blazare? Iata cateva sfaturi practice care sa va ajute sa aveti o relatie de invidiat!

Gnosticismul este un sistem de gindire filosofica si religioasa care face din cunoasterea lumii divine si a obiectelor ceresti singurul mijloc al mintuirii. Rezervata initiatilor, gnoza (din grecescul gnosis – cunoastere) le arata acestora secretul originii lor ceresti si mijloacele prin care sa revina la leaganul lor primordial.

Traim repede. Ne grabim sa mancam, sa ajungem la birou, sa iubim, sa ne culcam copiii, sa ne realizam sarcinile zilnice. Ne grabim sa fim si sfarsim prin a fi extenuati. Nu stiu daca furnicile sunt constiente de bobul pe care-l cara in spate. Nu stiu daca ele sunt constiente de misiunea lor. In aceste zile nu mai sunt sigur nici de noi oamenii, ca suntem atenti si constienti la ceea ce facem si mai ales CUM facem. Observ cum ne transformam in robotei mai rapid decat robotii care vor sa devina oameni.

De la inceputul istoriei sale, ateismul a fost de regula privit cu aversiune, ca o gandire subversiva in raport cu cea oficiala, o gandire eretica prin excelenta. Etimologia cuvantului ne lamureste foarte bine asupra acestui fapt: ateism provine din substantivul grecesc ἀθεότης, care la randul lui e derivat din adjectivul ἄθεος („ateu”), compus din prefixul privativ ἄ si substantivul θεος, „zeu”, care circula in Antichitate cu sensul de „fara zei”, adica de lipsa de pietate fata de zeii cetatii.

Va amintiti marea criza economica din anii ’30? Aveam o economie de consum infloritoare si toata lumea propasea; apoi, de pe o zi pe alta, somaj, saracie si oameni stand la cozi pentru a primi o masa calda gratuita. Ce s-a intamplat? Resursele naturale ale tarii – materia cenusie, forta fizica si materiile prime – erau departe de a fi epuizate, insa a survenit brusc o lipsa de bani, o asa numita depresiune financiara.

Ce fel de rol are jocul in dezvoltarea copilului? Care sunt ingredientele  cheie de care au nevoie copiii nostri pentru a creste frumos si a-si implini potentialul? Cum putem influenta fericirea si starea de bine in familie? Am stat de vorba cu trei specialiste in parentaj si iata ce recomandari ne-au dat pentru un plus de armonie si echilibru in cresterea copiilor.

Miscare spirituala afirmata in secolele II-III, redescoperita in plina modernitate, gnosticismul continua sa suscite deopotriva admiratie si nedumeriri. Gnosticul este cel care cunoaste, cel caruia ii este data o experienta a absolutului ca experienta prima si ultima. Clement Alexandrinul spunea ca „Gnoza este, ca sa spun asa, o desavirsire a omului ca om, care, prin stiinta lucrurilor dumnezeiesti, duce la desavirsire si purtarea si viata si cuvintul omului, in unire si de acord cu sine insusi si cu Cuvintul cel Dumnezeiesc.” Daca Clement Alexandrinul sau Evagrie Ponticul aminteau si discutau despre gnoza intr-un climat linistit, nu acelasi lucru este valabil si astazi cind simpla pronuntare a cuvintului „gnoza” provoaca indignare si condamnare in unele medii crestine. Tot Clement prefigura ca „pentru aceea sint acoperite de pilde tainele cele sfinte ale profetilor; sint pastrate pentru cei alesi si pentru cei pe care credinta lor i-a rinduit spre gnoza.” Acelasi invatat al lumii antice spunea ca pentru a ajunge la semintele gnozei este nevoie de perseverenta, de cautare, de cercetare vreme indelungata, de multa osteneala.

Asa cum scoala Pratyabhijñā este numita dupa Stantele recunoasterii lui Dumnezeu, scrise de Utpaladeva, la fel numele scolii Spanda provine dintr-unul dintre  textele sale fundamentale, si anume Spandakārikā, Stantele despre Vibratie. Filosofia scolii Pratyabhijñā se centreaza pe recunoasterea eliberatoare a identitatii autentice dintre suflet si Śiva, iar Doctrina Vibratiei pune in schimb accentul pe importanta experimentarii vibratiei sau pulsatiei constiintei, Spanda.

Strofele Sufletului

1. In noaptea intunecata,
cu spaime, de iubire inflacarata,
o, soarta fericita!
iesit-am,nestiuta,
cu pacea coborata-n casa mea.

Nu exista relatii de cuplu perfecte, asa cum nu exista parteneri perfecti, pentru ca asta ar insemna autosuficienta, automultumire. Exista doar parteneri mai mult sau mai putin potriviti, relatii functionale sau disfunctionale, iar altele undeva pe la mijloc. Pentru ce sa mai depunem efort daca relatia noastra este perfecta si merge de la sine, iar pentru noi insine, in plan personal nu mai putem aduce imbunatatiri. Evolutia personala nu ar mai avea sens.

„Prima data cand practicam meditatia, nu incepem «in mod corespunzator». Incepem «asa cum suntem». Este posibil chiar sa incepem intr-o maniera oarecum distorsionata sau confuza. Deoarece nu avem nicio idee legata de modul in care ar trebui sa incepem, o facem intr-un fel sau altul. Pur si simplu.

In anul 1945, in Egipt, la Nag Hammadi, o intamplare avea sa aduca la lumina – atat la propriu, cat si la figurat – cateva manuscrise vechi, cateva papirusuri aflate intr-un ulcior, texte care redeschideau discutia asupra scrierilor canonice. In aceeasi perioada, la Qumran erau descoperite manuscrise care se anuntau drept marea rasturnare arheologica a secolului al XX lea, scrieri cunoscute astazi sub numele de Manuscrisele de la Marea Moarta. Dincolo de aspectul spectaculos si de preocuparea presei interesate de senzational, documentele aduceau in discutie posibila existenta a unor texte crestine, altele decat cele canonice, dar si marturii despre literatura iudaica despre Apocalipsa. Amatorii de senzational au abandonat subiectul, acesta revenind specialistilor. Printre primii specialisti care au studiat manuscrisele descoperite la Nag Hammadi si au editat Nag Hammadi Codex s-au numarat Gilles Quispel, profesor de istoria crestinismului timpuriu la Universitatea din Utrecht, Henri-Charles Puech, titular timp de doua decenii ( 1952-1972) al catedrei de Istoria religiilor la Collège de France, si Pahor Labib, director al Muzeului Copt din Cairo, specialist unanim recunoscut in lume in domeniile egiptologiei si al studiilor copte.

„Copiii care au probleme emotionale din cauza unor traume sau din alte motive tind sa se rupa intr-un fel; ei isi vor anestezia simturile, isi vor infrana pornirile, isi vor bloca emotiile si si vor inchide mintea. Aceste acte le vor afecta profund cresterea sanatoasa si le vor amplifica problemele. In aceste conditii, nu vor putea avea o relatie corecta cu ceilalti si se vor inchide in ei.

Ibn Arabi (1165-1240) este un celebru filosof, mistic si ezoterist, nascut la Murcia, in Andaluzia, provenind dintr-o ilustra familie araba, originara din Yemen. A studiat la Sevilla disciplinele clasice ale islamului, a continuat studiile in diferite centre iberice si din Maghreb. In anul 1201 a parasit definitiv Peninsula Iberica, alegand alte teritorii, unde spera ca esoterismul sau sa nu starneasca atata neincredere cum o facuse in orasele prin care trecuse pana atunci. A calatorit succesiv prin Egipt, Siria, Irak, Anatolia, pentru ca in 1225 sa se instaleze definitiv in Damasc, unde va muri in anul 1240. Tatal sau a fost militar de cariera, in serviciul califului Yusuf, si a insuflat fiului sau cate ceva din ceea ce defineste cariera militara; la un moment dat, tanarul Ibn Arabi a avut o viziune pregnanta in care ii aparea Isus, primul sau maestru, dupa cum repeta cu insistenta, iar aceasta l-a determinat sa renunte la o posibila cariera militara. Treptat s-a retras din tumultul vietii optand pentru asceza si rugaciune.

De-a lungul a multe secole conceptul si campul de manifestare a misticii nu au putut fi separate de ansamblul teologiei. In lumea crestina incepand cu Bernard de Clairvaux se afirma o literatura mistica, care se inscrie in prelungirea mostenirii patristice, ca o reactie la scolastica, aceasta indepartandu-se tot mai mult de fundamentele contemplative. Incepand cu veacul al XIV-lea, mistica isi afirma autonomia, mai cu seama prin aparitia tratatului lui Gerson, Théologie mystique. Daca la inceput a fost un simplu adjectiv, cuvantul mistic desemneaza fie domeniul faptelor mistice (mistica), fie pe cei care trec prin experiente mistice (misticii). In celebrul Vocabulaire technique et critique de la philosophie, al lui André Lalande, se afirma ca starilor mistice le sunt proprii stergerea simbolurilor sensibile si a notiunilor gandirii abstracte si discursive, dar si contactul direct al spiritului cu realitatea posedata; daca prima trasatura nu este totdeauna evidenta, cea de a doua este proprie tuturor starilor mistice. In functie de natura realitatii posedate, se disting o mistica de imanenta si o mistica de transcendenta; prima este specifica misticilor hindusi, cea de-a doua misticilor evrei, crestini, musulmani.

Istoria francmasoneriei este un subiect in masura sa starneasca patimi, controverse, dispute. De multa vreme se confrunta doua tabere: cea care sustine coborarea in timp pana la stramosi, pe de o parte, si cea care sustine ca nimic nu indreptateste sa mergem mai departe de sfarsitul secolului al XVII-lea, adica cateva decenii inainte de constituirea masoneriei, in iunie 1717. Sunt multi sustinatori si de o parte, si de cealalta, fiecare cu mai multe sau mai putine argumente. E adevarat ca miturile, legendele, coborarea in timp, referintele la cavalerii templieri, la zidarii medievali, totul intr-o confuzie istorica si logica, vor aduce totdeauna mai multi sustinatori si cititori, mai putin preocupati de a separa adevarul de fals, mitul de istorie, certitudinile de supozitii. Cand scriu aceste randuri, ma gandesc la eminentul istoric al francmasoneriei, universitarul francez Roger Dachez, care la capatul a 20 de ani de cercetari a publicat, in urma cu zece ani, cartea L'invention de la franc-maconnerie. Des operatifs aux speculatifs. Nu stiu cum va fi fost primita de publicul larg, dar tuturor as vrea sa le transmit concluzia cartii: daca francmasoneria nu ar fi existat, ar fi trebuit... inventata!

Colectia „Pas in doi”, a editurii Herald, este una dintre cele mai bune colectii despre viata de cuplu pe care le avem in Romania. Ma bucura existenta colectiei pentru ca aceasta cuprinde autori foarte buni, cu rezultate in munca lor, si ofera atat terapeutilor, cat si cuplurilor informatii utile, validate stiintific si intr un limbaj foarte accesibil. Autorii mei preferati din colectie, Harriet Lerner, Russ Harris, Stan Tatkin, Harville Hendrix, sunt unii dintre cei mai buni terapeuti de cuplu din prezent, iar ceea ce imi da un sentiment placut este faptul ca avem acces la cea mai buna literatura pentru cupluri.

Carti deschise pentru minti deschise!

Final de campanie – Te asteptam in librarie!

- editia a IX-a, 2017 -

Iata ca am ajuns si in acest an la finalul campaniei Te asteptam in librarie!

Dupa 3 luni, de la 1 august pana la 1 noiembrie, in care a invitat cititorii in librarii si a oferit importante resurse pentru invatare si evolutie continua, cea de-a IX-a editie a campaniei Te asteptam in librarie! se incheie cu rezultate optimiste, care ne ofera premisele si motivatia de a merge mai departe cu acest proiect.

Francmasoneria se bazeaza pe trei grade fundamentale, rezumand cele trei tipuri de studii de care trebuie sa fie preocupat masonul: de unde vine (studiul divinitatii), cine este (studiul asupra sinelui si asupra perfectionarii sale), unde se indreapta (studiul transformarii sale intr-un viitor). In 1646, am vazut ca Elias Ashmole, ajutat de initiati care, pe masura ce numarul lor crestea, nu au incetat sa observe decaderea corporatiilor de muncitori care le slujeau drept paravan si care, disparuti de pe alte meleaguri, inca erau activi in Anglia, fiind protejati de marea ce-i separa de continent, se va ocupa sa regenereze sub acest paravan arhitectural misterele anticei initieri indiene si egiptene si sa-i confere asociatiei un nou scop, acela al uniunii, fraternitatii, perfectionarii, egalitatii si stiintei, prin intermediul unei legaturi universale, bazate pe legile naturale si pe iubirea dintre semeni.

Esoterismul, ocultismul, alchimia ocupa un loc considerabil in panoramicul editorial romanesc al ultimelor doua decenii. La prima vedere, s-ar putea spune ca este o inflatie de literatura alchimica sau despre alchimie; in adevar, explicatia numarului relativ mare de carti despre alchimie este simpla: decenii de-a randul alchimia a fost asimilata unor practici lipsite de orice suport stiintific, unui discurs inselator si din acest motiv nu au aparut carti subscrise domeniului. Acum apar atat traduceri ale marilor tratate alchimice, cat si lucrari despre istoria alchimiei sau interpretari ale practicii alchimice asa cum apare ea descrisa de marii autori. De fapt, este un proces de recuperare a unui domeniu, a unei discipline neglijate pe nedrept, condamnata de furia unui fals rationalism, a unui rationalism „fara frontiere”.

Cu mic, cu mare, infruntând vremea ploioasa, toti cei interesati de lumea cartii au venit la ROMEXPO, la a XII-a editie a Salonului International de Carte Bookfest! Ca in fiecare primavara, Editura Herald a fost prezenta la targul de carte pentru a aduce publicului cititor roman noi titluri valoroase, evenimente editoriale, lansari de carte si oportunitatea de a intalni si interactiona cu autorii. Si cum anul acesta s-a inregistrat un numar-record de peste 100 000 de participanti, Editura Herald a avut un bun prilej de a se reintalni cu cititorii sai, pentru a aduce in prim-plan titluri care lumineaza mintea, hranesc spiritul si ofera provocari constiintei.

Thomas Hobbes (1588-1679) este unul dinte filosofii englezi care au marcat veacul al XVII-lea, autor al unei vaste opere filosofice in care a combinat empirismul cu matematica, contribuind la intemeierea conceptiei moderne despre natura cunoasterii, despre natura omului si despre existenta, in general. Thomas Hobbes, un apropiat al puternicei familii a baronilor Cavendish, deveniti apoi conti de Devonshire, a intretinut stranse legaturi cu mediile carteziene si galileene; in lungile calatorii pe continent, il cunoscuse pe Galileo Galilei, apoi stabilise bune relatii cu Marin Mersenne, discipol si prieten al lui Descartes, cu Pierre Gassendi, filosof si savant francez crescut in admiratia deplina a traditiei umaniste, a naturalismului Renasterii si a noii stiinte galileene.

Intrebare: Sunt pietrele harazite sa ramana pentru totdeauna asa cum sunt?

Raspuns: Cine vede pietrele? Ele sunt percepute de mintea ta. Asadar, ele sunt in mintea ta. Iar mintea a cui este? Investigatorul trebuie sa se descopere pe sine insusi. Iar odata Sinele descoperit, aceasta intrebare nu se va mai rosti. Sinele este mai intim decat obiectele. Descopera subiectul, iar obiectele isi vor purta singure de grija. Obiectele sunt percepute de diverse persoane conform punctului de vedere personal – de aici, aparitia a nenumarate teorii. Dar cine este observatorul, cel ce ia cunostinta de aceste teorii si le valideaza? Tu esti acela. Descopera Sinele tau. Atunci vor lua sfarsit toate aceste manifestari imprevizibile ale mintii.

David Hume (1711-1776) a fost un filosof scotian care a studiat la Edinburgh si la La Flèche, în Franta, acolo unde a scris prima sa lucrare filosofica, Tratat asupra naturii omenesti, care era incercarea sa de a formula un sistem filosofic. Impartit in trei parti, Tratatul se refera la procesul de cunoastere, la pasiunile omului si la morala. Desi era cea mai aprofundata privire a lui Hume asupra omului in ansamblul sau – abordând teme ce tin de cunoastere, psihologie, morala –, catre sfarsitul vietii filosoful scotian isi „reconsidera” scrierea gasind-o juvenila, inexpresiva. Tratatul arata ca stiinta care apropie intelegerea omului este datorata uniformitatii naturii umane, iar aceasta din urma este studiata pornind de la universul mental caracterizat de „perceptie”, care pentru Hume desemna intregul continut psihic.

Ce iti doresti cel mai mult de la partenerul tau? Afectiune, intelegere, intimitate, respect, aprobare? Mai mult sex, mai mult sprijin, mai mult ajutor, mai multa viata sociala, mai mult timp in familie? Vrei sa se deschida si sa isi impartaseasca sentimentele, sa te asculte mai atent, sa te intrebe cum ti-ai petrecut ziua? Vrei sa se relaxeze, sa nu te critice, sa initieze mai des partidele de sex? Orice ti-ai dori, iata adevarul: se poate sa le obtii, si se poate sa nu le obtii. Pe masura ce relatia ta se imbunatateste, practici DRAGOSTEA (LOVE) si iti amintesti sa ceri amabil ceea ce doresti, sansele de a-ti implini nevoile sunt mai multe. Dar acest lucru nu schimba adevarul esential al vietii: nu poti obtine intotdeauna ceea ce iti doresti.

Ce asteptari are o femeie de la partenerul sau, dar un barbat de la partenera lui? De ce este femeia atat de diferita de barbat? Cum putem gasi acel limbaj comun cu partenerul care sa ne ajute sa gestionam eficient, cu tact, crizele aparute in cadrul cuplului? Comunicarea relationala este drumul corect catre o relatie sanatoasa? De ce in prezent avem tendinta, mai degraba de a renunta la o relatie, daca nu merge cum ne dorim noi, in loc sa depunem eforturi pentru a o repara? Sunt intrebari la care, atat barbatii, cat si femeile, cauta raspunsuri.