Ideea ca mediul modeleaza creierul este una explicita, chiar daca detaliile sunt incomensurabil de complexe. Ganditi-va la un sambure de grau. Nu conteaza cat de buna este samanta din punct de vedere genetic, pentru ca factori precum lumina, calitatea solului și irigatia trebuie sa actioneze asupra ei intr-un mod corespunzator daca se dorește ca aceasta sa germineze și sa ajunga o planta matura sanatoasa. Doua seminte identice cultivate in conditii diferite vor da naștere la doua plante diferite: una inalta, robusta și fertila; cealalta, pipernicita, ofilita și neproductiva. Cea de-a doua planta nu este bolnava: ei doar i-au lipsit conditiile necesare pentru a-și atinge potentialul maxim. Mai mult de atat, daca va fi atinsa de vreo boala in timpul existentei sale, va fi ușor sa vedem cum un mediu prea putin propice a contribuit la slabiciunea și sensibilitatea ei. Același principiu se aplica și creierului uman.

Cele trei sisteme dominante ale creierului implicate in dependenta – sistemul opioid de atașament-recompensa, aparatul de stimulare-motivatie bazat pe dopamina și zonele de autoreglare ale cortexului prefrontal – sunt toate reglate cu finete de catre mediu. In cazul persoanelor dependente, aceste sisteme se afla, la niveluri diferite, intr-o stare precara. Vom vedea ca același lucru este adevarat și pentru al patrulea sistem creier-corp implicat in dependenta: mecanismul de raspuns la stres.

Interactiunile emotionale fericite și armonioase cu parintii stimuleaza eliberarea opioidelor naturale in creierul copilului. Acest val de endorfine incurajeaza relatiile de atașament și dezvoltarea continua a circuitelor de dopamina și de opioide ale copilului. Pe de alta parte, stresul reduce atat numarul receptorilor opioizi, cat și pe cel al celor de dopamina. Astfel, dezvoltarea sanatoasa a acestor sisteme cruciale – responsabile pentru asemenea impulsii esentiale precum iubirea, conectarea, alinarea durerii, placerea, recompensa și motivatia – depinde de calitatea relatiei de atașament. Atunci cand circumstantele nu le permit bebelușului și copilului mic sa experimenteze interactiuni sigure și constante sau, mai rau, ii expun unor interactiuni dureros de stresante, rezulta deseori o dezvoltare defectuoasa.

Nivelurile de dopamina din creierul unui bebeluș fluctueaza in functie de prezenta sau de absenta parintelui. La maimutele in varsta de patru luni s-au gasit modificari importante in sistemele de dopamina sau asociate altor neurotransmitatori dupa doar șase zile de separare de mamele lor. „In cadrul acestor experimente, scrie Dr. Steven Dubovsky, pierderea unui atașament important pare sa priveze creierul de o cantitate semnificativa dintr-un neurotransmitator important. De indata ce aceste circuite nu mai functioneaza normal, devine din ce in ce mai dificil ca mintea sa se activeze.”

Din studii pe animale știm ca stimularea socio-emotionala este necesara pentru creșterea terminatiilor nervoase care elibereaza dopamina și pentru creșterea numarului de receptori de care dopamina are nevoie pentru a se fixa și a-și indeplini functia. Chiar și rozatoarele adulte tinute in izolare pentru o perioada lunga de timp vor avea un numar redus de receptori de dopamine in circuitele de recompensa ale mezencefalului și, foarte important, in ariile frontale implicate in dependenta. Puii de șoarece despartiti de mamele lor intr-un stadiu timpuriu manifesta o afectare permanenta a sistemului de dopamina de stimulare-motivare din mezencefal. Dupa cum deja știm, anomaliile din acest sistem joaca un rol-cheie in declanșarea dependentei și a dorintei intense. In mod predictibil, in perioada adulta aceste animale lipsite de prezenta materna manifesta o inclinatie spre a-și autoadministra cocaina.

Și nu e nevoie de privare extrema: intr-un alt studiu, puii de șobolan private de prezenta mamei lor pentru o singura ora pe zi in timpul primei saptamani de viata au ajuns sa fie mult mai dornici sa consume cocaina de unii singuri in comparatie cu semenii lor. Așadar, prezenta contactului parental constant in perioada postnatala reprezinta un factor important in dezvoltarea normala a sistemelor de neurotransmitatori ale creierului; absenta lui il face mai tarziu pe copil vulnerabil la „nevoia” de droguri, care sa suplineasca ceea ce-i lipsește propriul creier. Un alt factor-cheie este calitatea contactului pe care parintele il stabilește, iar aceasta, așa cum am vazut in capitolul anterior, depinde foarte mult de starea parintelui și de nivelul lui de stres.

Toate mamele mamifere – și, de asemenea, multi tati umani – le induc puilor o stimulare senzoriala care are un efect pozitiv pe termen lung asupra substantelor chimice ale creierului. O astfel de stimulare senzoriala este atat de necesara pentru dezvoltarea biologica sanatoasa a bebelușului, incat cei care nu sunt niciodata tinuti in brate, pur și simplu mor. Se streseaza pana la moarte. Bebelușilor nascuti prematur, care sunt nevoiti sa traiasca in incubatoare timp de saptamani sau luni, li se dezvolta creierul mai repede daca sunt mangaiati macar 10 minute pe zi. Cand am gasit asemenea informatii in literatura de specialitate, mi-am amintit cu un sentiment de apreciere de un obicei pe care l-am vazut deseori printre pacientii mei indo-canadieni in timpul anilor in care am practicat medicina de familie. In timp ce discutau cu mine in timpul vizitelor postnatale, mamele acestea iși masau bebelușii pe tot corpul, atingandu-i ușor din cap pana-n picioare. Bebelușii erau in extaz.

Fiintele umane se tin in brate, se imbratișeaza și se mangaie. Șoarecii se ling. In 1998, un studiu a descoperit faptul ca șoarecii ai caror mame ii linsesera și le purtasera de grija in diverse alte moduri cand erau pui, ca adulti au avut circuite mai eficiente de reducere a anxietatii. De asemenea, celulele lor nervoase aveau și mai multi receptori pentru benzodiazepine, care sunt substante chimice tranchilizante naturale aflate in creier. Ma gandesc la multi dintre pacientii mei care, pe langa dependenta de cocaina și de heroina, sunt dependenti inca din adolescenta de medicamentele traficate pe strazi de tip „benzo”, cum este Valiumul, pentru a-și liniști sistemele nervoase perturbate.

Cu un dolar pilula, ei obtin o doza artificiala de benzodiazepina, pe care propriul lor creier nu o poate furniza. Nevoia de tranchilizante spune multe despre copilaria lor timpurie și despre perioada postnatala. Grija parentala determina și nivelurile altor substante chimice-cheie din creier – inclusiv al serotoninei, neurotransmitatorul care regleaza dispozitia emotionala și al carui nivel este crescut de antidepresive precum Prozac. Maimutele despartite de mama lor și ingrijite de semenii lor in experimentele de laborator au niveluri mai scazute de serotonina decat maimutele crescute de mamele lor. In timpul adolescentei, aceleași maimute sunt mai agresive și mult mai predispuse la un consum excesiv de alcool. Vedem efecte similar și in cazul altor neurotransmitatori esentiali in reglarea dispozitiei și a comportamentului, cum ar fi norepinefrina. Chiar și mici dezechilibre in disponibilitatea acestor substante chimice se manifesta prin comportamente aberante precum teama și hiperactivitatea și maresc pentru totdeauna sensibilitatea persoanei la agentii stresori. La randul lor, odata dobandite, astfel de trasaturi de personalitate cresc riscul aparitiei dependentei.

Un alt efect al privarii timpurii de prezenta materna pare a fi o diminuare permanenta a productiei de oxitocina, care este una dintre substantele chimice ale iubirii. Este un element vital pentru a trai experienta atașamentelor de iubire și chiar pentru mentinerea relatiilor de loialitate.

 

Persoanele carora le este dificil sa aiba relatii umane intime sunt predispuși la dependenta; pot apela la droguri ca la niște „lubrifianti sociali”.

 

Nu doar ca experienta din copilaria timpurie poate duce la o lipsa de substante chimice „bune” in creier, ci poate duce și la o supradozare periculoasa a altora. Privarea de prezenta materna și alte tipuri de neajunsuri din timpul perioadei postnatale și in copilaria mica conduc la cronicizarea nivelurilor ridicate ale cortizolului, hormonul de stres. Pe langa afectarea sistemului de dopamina din mezencefal, cortizolul in exces micșoreaza centre importante ale creierului, precum hipocampul – o structura importanta pentru memorie și pentru procesarea emotiilor – și perturba dezvoltarea normala a creierului in multe alte moduri, cu repercusiuni pe viata. O alta substanta chimica majora legata de stres, care va fi produsa in exces toata viata in urma unui contact insuficient cu mama in perioada postnatala, este vasopresina, implicata in tensiunea arteriala ridicata.

Capacitatea unui copil de a gestiona stresul psihologic și fiziologic depinde complet de relatia acestuia cu parintele/parintii lui. Bebelușii sunt incapabili sa-și regleze propriul nivel stres, de aceea se vor stresa pana la moarte daca nu sunt niciodata luati in brate. Dobandim aceasta capacitate pe parcursul maturizarii – sau nu; depinde de relatiile pe care le-am avut in copilarie cu cei care s-au ingrijit de noi. Un adult responsabil, predictibil și atent joaca un rol-cheie in dezvoltarea sanatoasa a substratului neurobiologic al raspunsului la stres.

Potrivit unui cercetator, „contactul matern modifica neurobiologia unui bebeluș”. Copiii care sufera perturbari in relatiile de atașament nu vor avea aceeași structura biochimica a creierului cu cea a semenilor lor bine ingrijiti și atașati sigur. Ca rezultat, experientele pe care le traiesc in mediul lor și interpretarile și raspunsurile lor la acest mediu vor fi mai putin flexibile, mai putin adaptive și mai putin favorabile pentru sanatate și maturizare. Vor fi mai sensibili la efectul de imbunatatire a dispozitiei emotionale asociat drogurilor și mai vulnerabili la dependenta de aceste droguri. Știm din studiile pe animale ca, de exemplu, intarcarea timpurie poate avea mai tarziu o influenta negativa asupra consumului de substante: puii de șoareci care au fost intarcati la varsta de doua saptamani au prezentat la maturitate o predilectie mai accentuata catre consumul de alcool decat puii intarcati cu doar o saptamana mai tarziu.

 


 

Extras din „Pe taramul fantomelor infometate. Prizonier în lumea dependentei" de Gabor Mate

Colectia Psihopractica, coordonata de Gabriela Deniz.