Istoria francmasoneriei
- Font size: Larger Smaller
- Abonați-vă la această intrare
- Imprimați
- Bookmark
Istoria francmasoneriei este un subiect in masura sa starneasca patimi, controverse, dispute. De multa vreme se confrunta doua tabere: cea care sustine coborarea in timp pana la stramosi, pe de o parte, si cea care sustine ca nimic nu indreptateste sa mergem mai departe de sfarsitul secolului al XVII-lea, adica cateva decenii inainte de constituirea masoneriei, in iunie 1717. Sunt multi sustinatori si de o parte, si de cealalta, fiecare cu mai multe sau mai putine argumente. E adevarat ca miturile, legendele, coborarea in timp, referintele la cavalerii templieri, la zidarii medievali, totul intr-o confuzie istorica si logica, vor aduce totdeauna mai multi sustinatori si cititori, mai putin preocupati de a separa adevarul de fals, mitul de istorie, certitudinile de supozitii. Cand scriu aceste randuri, ma gandesc la eminentul istoric al francmasoneriei, universitarul francez Roger Dachez, care la capatul a 20 de ani de cercetari a publicat, in urma cu zece ani, cartea L'invention de la franc-maconnerie. Des operatifs aux speculatifs. Nu stiu cum va fi fost primita de publicul larg, dar tuturor as vrea sa le transmit concluzia cartii: daca francmasoneria nu ar fi existat, ar fi trebuit... inventata!
Nascut la Charleston, in 1807, Albert G. Mackey, membru al lojei „Saint Andrew”, a fost unul dintre cei mai cunoscuti masoni americani ai secolului al XIX-lea; a fost ofiter in corpurile rituale ale vremii, a detinut gradul 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat, al carui secretar general i-a fost in ultimii 20 de ani ai vietii, pana in 1881. A abandonat medicina, s-a consacrat masoneriei, a studiat si a publicat mult, fiind considerat „cel mai bine informat mason din America”. Printre lucrarile sale cele mai cunoscute se numara: Encyclopedia of Freemasonry si History of Freemasonry; aceasta din urma a fost proiectata in 7 volume, din care a dus la bun sfarsit doar 5, munca sa fiind incheiata de confratii Singleton si Hughan. De curand, aceasta din urma carte a lui Mackey cunoaste si o versiune in limba romana: Istoria francmasoneriei, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Arta regala”, cuvant-inainte si note de Vasile Zecheru, traducere din limba engleza de Monica Medeleanu, 2017, 352 p.
Albert G. Mackey a fost un om instruit, a purtat o ampla corespondenta cu masoni din lumea intreaga, atat cat era raspandit Ordinul la acea vreme, a studiat mult si are meritul de a sublinia de la prima pagina ca vechimea institutiei a dus inevitabil la amestecarea faptelor reale cu simple traditii, de aceea precizeaza ca va imparti studiile istorice in doua categorii: in una se va regasi istoria legendara a francmasoneriei, in cealalta – documentele ei autentice; in prima va relata evolutia „institutiei” de la patriarhii antediluvieni pana la printul Edwin si adunarea de la York, in vreme ce a doua va fi consacrata istoriei autentice. Ce traseaza o posibila frontiera?
„In primul rand, trebuie sa existe un element operativ. Francmasoneria poate fi urmarita numai pana la o asociatie de constructori sau de arhitecti. Fiecare ceremonie din ritual si fiecare simbol din doctrina francmasoneriei speculative indica – ba chiar demonstreaza categoric – ca aceasta decurge din si este strans legata de arta de a construi. [...] A incerca sa atribuim originea francmasoneriei unui alt lucru decat unei asociatii de constructori este ca si cand am cauta locul de nastere al vulturului in oul ciorii”
, scrie plastic Albert G. Mackey. El acrediteaza, nu fara succes, o mai veche ideea: aceea ca in colegii, ghilde, bresle, treptat, numarul membrilor neprofesionisti a „schimbat complet caracterul organizatiilor masonice cunoscute in perioada aceea sub numele de Loji. Elementul operativ a fost eliminat complet, iar Lojile au incetat sa fie companii de constructori, devenind fraternitati de filosofi speculativi”.
Istoricul francmasoneriei sesizeaza de la bun inceput dificultatile in alegerea reperelor; raportarea la Templul lui Solomon este una pur simbolica? De ce Hiram ca mit fondator? Ce legatura este intre ceea ce a premers anului 1717 si ceea ce i-a urmat? Mackey insista pe Legenda Ordinului, manuscrisul Dowland, un document al inceputurilor masoneriei, insista asupra unui poem, Halliwell, un text de la sfarsitul secolului al XIV-lea, in care vede un document important al istoriei vechi a Ordinului masonic, mai cu seama in similitudinile intre geometrie si masonerie. Tot din Legenda Ordinului face parte si legenda lui Hermes, vestitul intelept mitic, dar partea de referinte mitice cuprinde si turnul Babel, legendele lui Nimrod si Euclid, legenda Templului, legenda Sfantului Alban, legenda York. Este partea legendara care se regaseste in ritualuri. Legenda Ordinului, atat de draga lui Mackey, este despre artele liberale, despre cele doua coloane pe care era inscrisa intreaga cunoastere, despre calatoriile masonilor pentru a construi Templul.
Un moment important pentru cei care studiaza istoria francmasoneriei a fost publicarea Constitutiilor lui Anderson, in 1723, in care acesta prezinta o istorie a ordinului mult timp acceptata drept versiune oficiala. De fapt, pastorul James Anderson a fost un personaj controversat – o spun toate marile dictionare ale masoneriei –, nimeni nestiind cand si daca a fost initiat; contemporanii nu au crezut o clipa ca asteptata Constitutie este opera sa, ci au fost convinsi ca este o opera colectiva, asumata de cel care promisese ca va fi gata in trei luni. Albert G. Mackey isi continua parcursul evocand mai multe teorii, apartinand lui Preston, lui Hutchinson, lui Oliver; sigur, Mackey nu putea ocoli legenda Templului, considerata de mai toti istoricii masoneriei si de masonologi drept liantul intre toate riturile si obedientele masonice. Meritoriu este ca Albert G. Mackey aduce sub ochii cititorilor toate influentele legendare: legenda mestesugarilor dionisiaci, misteriile antice, druidismul, cruciadele, povestea templierilor scotieni.
Scrisa acum 150 de ani, cartea lui Albert G. Mackey exprima punctul de vedere al vremii asupra originilor si istoriei francmasoneriei. Cititorii de astazi pot fi sau nu de acord cu opiniile autorului american, cu viziunea sa; dincolo de acceptarea – sau nu – a asertiunilor sale, sa remarcam si sa pretuim stradania de a ne oferi una dintre primele istorii ale Ordinului. Cartea lui Albert G. Mackey nu poate fi ocolita de niciun istoric al francmasoneriei. Laudabila alegerea facuta de Editura Herald! Colectiei „Arta regala” ii dorim sa i se adauge cat mai multe titluri de referinta!