Blogul Editurii Herald

Paul Henri Thiry, baron d’Holbach (1723-1789) este un filosof francez de origine germana. A facut studii la Universitatea din Leiden, dupa care se muta in Franta, traind cea mai mare parte a timpului la Paris unde intra in contact cu cei mai importanti reprezentanti ai Iluminismului francez, indeosebi cu Rousseau, d’Alembert, Helvetius, Buffon si Diderot. Detinator al unei impresionante biblioteci, dar si al unei valoroase colectii de stampe si gravuri, d’Holbach a tradus si raspandit opere stiintifice, antireligioase sau materialiste intrand deseori in conflict cu autoritatile spirituale si temporale. A colaborat la Enciclopedia Franceza redactand articole despre chimie, metalurgie si mineralogie. Si-a folosit cunostintele stiintifice pentru a apara cu ardoare materialismul care a fost sursa tuturor scrierilor sale. Amintim cateva dintre acestea: Le Christianisme dévoilé; Le Bon Sens ou les idées naturelles opposées aux idées surrnaturelles; La Morale universelle ou les devoirs de l’homme fondés sur la nature; Le Système de la nature, tradusa in limba romana, Sistemul naturii, in 1957.

Aparitia primei traduceri integrale in limba romana a capodoperei filosofului englez Thomas Hobbes, Leviatanul (datorata lui Alexandru Anghel, semnatar si al introducerii si documentatelor note de subsol, si aparuta la Editura Herald, in 2017), la ceva mai putin de patru sute de ani de la publicarea sa, in 1651, reprezinta, neindoielnic, un eveniment cultural si editorial. Masivul op este considerat a fi primul tratat european de filosofie politica, o opera de mare influenta intelectuala, iar autorul sau, invatat cu vaste preocupari si in alte domenii, precum istoria, etica, jurisprudenta ori geometria, a ramas faimos pentru expresia bellum omnium contra omnes (formulata in tratatul De cive, scris in latina), preluata ulterior de numerosi scriitori, carturari si oameni de stat de-a lungul istoriei, in chip de ilustratie pregnanta a omenirii aflate in starea primara, caracterizata prin agresivitate generalizata.

Magistrat si alchimist francez, Jean d’Espagnet (1564-1637) este cunoscut pentru operele sale esoterice: Le miroir des alchimistes, 1609; Arcanum Hermeticae philosophiae, 1616, si Enchiridion Physicae Restitutae, 1623. De putin timp, ultimele doua titluri amintite mai sus au aparut in limba romana: Filosofia antica restituita in puritatea ei. Opera secreta a filosofiei lui Hermes, traducere din limba franceza de Gabriel Avram, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Quinta essentia”, 2018, 232 p.

Despre sufism, Jean Chevalier spunea ca a existat cu mult inainte de a fi desemnat prin numele sau, denumirea de al soufi datand din secolul al VIII-lea. De-a lungul secolelor, sufismul s-a conturat ca o traditie, adica transmiterea unei intelepciuni de ordine divina, dar este totodata perpetuare in timp si reinnoire neincetata. Dintre fondatori si dintre reprezentantii varstei de aur a sufismului, amintim: Ibn Adham, Ibn Karrâm, Hallâj, Sohrawardi, Ibn Arabi, Rumi. Dar, timp de secole, sufismul i-a atras si continua sa o faca pe toti cei care doreau sa primeasca revelatia, sa aprofundeze aspectul esoteric (bâtin). Printre acestia se numara si Hazrat Inayat Khan (1882-1927), musulman indian, muzician si mare maestru sufi in ordinul Chishti, in care a fost initiat de maestrul sau Sayyed Abu Hashim Madani. Nu a fost un autor prolific, dar una dintre cartile sale a fost recent tradusa si in limba româna: Pasi pe cale, traducere din limba engleza de Walter Fotescu, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Intelepciunea inimii”, 2018, 210 p.

Au trecut sapte decenii de la una dintre descoperirile arheologice care a starnit multa agitatie in randul cercetatorilor iudaismului si a originilor crestinismului. Povestea este bine stiuta: in anul 1947, la Qumran, pe malul Marii Moarte, cativa pastori descopera intamplator o grota in care erau cateva vase de lut continind manuscrise ce au inflacarat imaginatia celor dispusi sa rescrie un capitol din istoria religiilor, desi editarea stiintifica a acelor manuscrise avea sa intarzie mult timp. Specialistii in istoria religiilor erau interesati de cercetarea paleografica si de contextual istoric care generase aceste manuscrise si rulouri de piele; in 1952 au fost descoperite grotele 3 si 4, ultima fiind pentru experti cea mai insemnata descoperire de la Qumran, deoarece in interiorul ei s-a descoperit un document cu accente iudeo-crestine.