Blogul Editurii Herald

Ibn Arabi (1165-1240) a fost un cunoscut filosof, mistic, un deschizator de drumuri in ale esotersimului, nascut la Murcia, in Andaluzia, provenind dintr-o ilustra familie araba, originara din Yemen. A studiat la Sevilla disciplinele clasice ale islamului, a continuat studiile in diferite orase iberice si din Maghreb. In anul 1201 a parasit definitiv Peninsula Iberica alegand alte teritorii unde spera ca esoterismul sau sa nu starneasca atata neincredere cum o facuse in orasele prin care trecuse pana atunci. A calatorit in Egipt, Siria, Irak, Anatolia, in anul 1 225 instalandu-se definitiv la Damasc, unde va muri in anul 1240. Tatal sau a fost militar de cariera, in serviciul califului Yusuf, si a insuflat fiului sau cate ceva din ceea ce defineste cariera militara; la un moment dat, tanarul Ibn Arabi a avut o viziune in care ii aparea Isus, primul sau maestru, dupa cum repeta el frecvent, iar aceasta l-a determinat sa renunte la o posibila cariera militara.

Imi prefatez comentariul eseistic la volumul Samanul din Nord de Evelyn C. Rysdyk (traducere de Ana-Luiza Marc, Bucuresti, Editura Herald, 2019) printr-o marturisire: randurile ce urmeaza fac parte dintr-un parcurs intelectual puternic amprentat afectiv, cu obarsia in interesul suscitat de-a lungul anilor de studentie, la cursurile de limba engleza veche si de literatura engleza veche, de metaforele kenning. Comune in lumea pangermanica, ele erau prezente si in poemul medieval anglo-saxon Beowulf, pe care-l studiam atunci, text fascinant, spatiu fictional straniu, unde mentalul englez emergent se impletea cu cel nordic, extrem de dinamic. Pasiunea mea mocnita a fost intretinuta, in timp, de eseurile lui Borges dedicate lumii scandinave si metaforelor kenning, iar recent a fost reaprinsa de o valoroasa cercetare a Flaviei Teoc, focalizata asupra poeticii skaldice si inclusa in volumul intitulat Limbajul poeziei scaldice, Bucuresti, Editura Fractalia, 2017, despre care am scris eseul Arta de a dobandi miedul poeziei, publicat in revista Viata romaneasca nr. 6, 2019. Cartea, dedicata tehnicii metaforice a poetilor nordici medievali, skalzii, asa cum este ea descrisa si clasificata de Snorri Sturluson in portiunea inchinata poeziei din Edda, binecunoscuta sa opera, pune in lumina un univers mitic vast si cu totul surprinzator. Remarcabila introducere in tipologia universului scandinav, cercetarea autoarei clujene poate fi armonios completata prin cunoasterea dezvaluita si de alte abordari, de tip religios.

Expresia „carti de intelepciune”/„carti sapientiale” desemneaza, in Biblie, opere diferite prin stil, obiect si prin data compozitiei: Pildele lui Solomon, Cartea lui Iov, Ecclesiastul, Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah/Ecclesiasticul si Cartea intelepciunii lui Solomon. Aceste carti au in comun preocuparea pentru intelepciune (hokmah, in ebraica, sophia, in greaca), pentru intelepti, pentru existenta omului, pentru legile care guverneaza comportamentul moral si atitudinea religioasa a omului. Sa amintim totodata ca de multe ori, in Biblie, „intelepciunea” este si capacitatea de a folosi anumite mijloace in comert, in artizanat, in navigatie, in arta sau in meseria de a scrie, cea practicata de scribi. Intelepciunea priveste deopotriva problemele cotidiene cat si cele care privesc scopul vietii umane.

In ultimii ani au aparut numeroase traduceri in limba romana ale unor carti despre cabala, termen in jurul caruia s-a creat si intretinut, de cele mai multe ori cu buna-stiinta, o aura de mister, ca si cand termenul insusi ar fi ascuns ceva tainic, de nepatruns. Si ortografierea cuvantului a cunoscut o evolutie sinuoasa, nejustificata, unii optand pentru scrierea sa in forme care prin ele insele ar fi ascuns ceva: kabbala, kabbalah, cand termenul in limba romana este cabala si inseamna traditie. Dictionarul enciclopedic de iudaism precizeaza ca in gandirea evreiasca, invatatura esoterica si mistica sunt asociate in general cu Cabala:

Istoria si simbolismul masonic au fost subiecte atragatoare publicistic inca de la aparitia masoneriei moderne, numita si speculativa, desi formularea de masonerie moderna deschide posibilitatea de a discuta despre o masonerie anterioara, pe care unii o vad coborand pana la inceputurile umanitatii, pana la originea constructiilor, doar masoneria prima asta trebuia sa fi fost, sinonima cu inceputurile arhitecturii si constructiilor. Teoriile asupra inceputurilor masoneriei sunt departe de unanimitate, de multe ori opiniile fiind divergente. Dupa o perioada pe care o putem numi „romantica”, dar fara a arunca vreo umbra de indoiala asupra maretului curent artistic, literar si intelectual, in care originile masoneriei coborau mult in timp, a urmat un timp al cercetarilor istorice amanuntite, al consultarilor arhivelor si documentelor, si al configurarii unor alte directii, unor abordari care aseaza inceputurile masoneriei moderne, speculative in zorii unor altor epoci.