Blogul Editurii Herald

Fizicianul Cristian Presura a vorbit cu Sorin Lucaci intr-un interviu pentru Editura Herald despre frumusetea matematicii si felul in care noi folosim matematica in diverse aplicatii practice in viata de zi cu zi, fie ca ne dam seama, fie ca nu. Dialogul a fost ocazionat de lansarea unui nou titlu in colectia de stiinta Mathesis: „Bucuria lui X. O incursiune in lumea matematicii, de la unu la infinit”, semnat de Steven Strogatz, profesor la Universitatea Cornell din Ithaca, New York.

Ma bucur ca am prilejul sa vorbesc despre acest volum din simplul motiv ca vorbesc o data despre trei carti. Nu putem incepe demersul de a recenza volumul de fata fara a-l aseza in contextul firesc. Legat strans in editia de fata se regaseste de fapt un compendiu al altor trei volume care laolalta formau o trilogie conceputa sub forma unui dialog intre Maestru si Ucenic, aparute individual la aceeasi editura: inceputa cu I. Ab initio. Hiram talmacind Ucenicului; continuata firesc cu II. Decus in labore. Hiram talmacind Calfei; si incheiata organic cu III. Ars moriendi. Hiram talmacind Maestrului Mason.

Cupa sacra a eliberarii si mantuirii, Graalul, in Evul Mediu, a facut obiectul a numeroase legende si speculatii mistice. Dupa Evanghelia apocrifa a lui Nicodim, este vorba de cupa folosita de Isus la Cina cea de taina si in care a fost cules sangele sau in momentul supliciului. Unii cercetatori sustin ca denumirea ar veni din greaca, de la krater, care desemneaza un vas folosit la masa, altii cred ca este o piatra desprinsa din coroana lui Lucifer sau ca ar fi o bijuterie cereasca, ultima urma a paradisului pierdut. Autorii celebrului Dictionar de simboluri considera ca sfantul Graal din literatura medievala este mostenitorul a doua talismane ale religiei celtice precrestine: cazanul lui Dagda si cupa suveranului.

Folosit in varii contexte, termenul de cabala continua sa suscite interpretari, sa starneasca nedumeriri, chiar daca de la bun inceput s-a inscris printre marile surse ale esoterismului occidental, avand o influenta considerabila in Europa, mai ales in Renastere si in epocile care au urmat, ceea ce ar fi putut elimina inutile controverse sau nepotrivite atribuiri de sens si intelesuri. Dand ramurii majore a esoterismului iudeo-medieval numele de cabala, sustinatorii sai au vrut sa demonstreze ca traditia evreiasca autentica era necesarmente mistica.

René Guénon a fost o personalitate complexa, a carui opera, definita de o remarcabila unitate, determina fie o adeziune totala, o acceptare integrala, fie o respingere integrala. Cei mai multi cunoscatori ai operei sale recunosc ca a fost un ganditor iesit din comun, unitatea stilului sau inconfundabil reflectand pe deplin unitatea doctrinei. Daca multe personalitati pot fi clasificate intr-un dictionar printr-un singur cuvant (Ioan al Crucii-mistic, Toma de Aquino-teolog, René Descartes-filosof), personalitatea lui René Guénon este greu de „prins” intr-un cuvant. Dictionarul Larousse il defineste ca orientalist francez, L’Encyclopedie philosophique Universelle aminteste preocuparile sale de esoterism si orientalism, in vreme ce Encyclopedie de la philosophie il prezinta ca eseist. In urma cu aproape doua decenii revista pluri-confesionala „Connaissance des Religions” a consacrat unul din numerele sale lui Rene Guenon, iar pentru a-l defini l-au numit L’éveilleur/cel care trezeste. Scriau despre el: Jean Biès, Françoise Bonardel, Jean Borella, Jean Canteins, François Chenique, Patrick Geay, René Loung, Fabrice Midal, Abd-al-Wahid Pallavicini.