Blogul Editurii Herald

Samanismul reprezinta cel mai larg raspandit si vechi sistem metodologic de vindecare psiho-somatica cunoscut de omenire. Vestigiile de ordin arheologic si etnografic sugereaza ca metodele samanice au o vechime de cel putin douazeci sau treizeci de mii de ani. Este foarte posibil ca metodele sa fie mult mai vechi – la urma urmei, primatele care pot fi considerate humanoide au locuit planeta vreme de peste doua sau trei milioane de ani.

Ananda Kentish Coomaraswamy (1877-1947) a fost metafizician, filosof, teoretician al esteticii si critic de arta, nascut in Ceylon, cunoscut pentru lucrarile sale, toate scrisa in engleza, dintre care amintim: The Dance of Siva; History of Indian and Indonezian Art; The Christian and Oriental, or True, Philosophy of Art; Hinduism and Buddhism; Figure of Speech or Figure of Thought; Time and Eternity. In 1930, Ananda Coomaraswamy a descoperit opera lui Rene Guenon, care l-a orientat definitiv catre „gandirea traditionala” devenind un colaborator constant al revistei „Etudes traditionnelles”. Impreuna cu Rene Guenon, Julius Evola si Frijtof Schuon, Ananda Kentish Coomaraswamy este unul dintre fondatorii curentului perenialist sau traditionalist care a dominat esoterismul primei jumatati a secolului al XX-lea. Dupa studii universitare la Londra, Ananda Kentish Coomaraswamy, fascinat de hinduism si budism, devine director de cercetare la Muzeul de Arte Frumoase din Boston, publica sute de articole despre istoria artei, estetica, simbolism. Parte din aceste articole sunt oferite cititorului roman in recenta aparitie editoriala Principiile artei traditionale (texte alese), traducere din limba engleza de Alexandru Anghel, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Philosophia perennis”, 2019, 272 p.

Daca interpretarea mea nu e gresita, ne aflam in mijlocul unei schimbari. Se petrece peste tot in jurul nostru, incet, abia observabila, dar foarte sigura. Treptat incepem sa legam cauza de efect. O mare parte din ceea ce numim tulburari – o mare parte din nemultumirile cu privire la ceea ce pana acum pareau a fi institutii stabile – nu e decat un semn de suprafata al unei apropiate regenerari. Opinia publica se schimba si nu ne trebuie decat un punct de vedere putin diferit ca sa transformam sistemul din trecut dintr-unul foarte rau intr-un sistem foarte bun pentru viitor. Incepem sa inlocuim acea virtute ciudata, incapatanarea – care nu e, de fapt, decat prostie – cu inteligenta, dar si sa inlocuim sentimentalismele molatice. Prima confunda rigiditatea cu progresul; a doua confunda moliciunea cu progresul. Capatam o perspectiva mai buna asupra realitatilor si incepem sa stim ca avem deja in lume toate lucrurile necesare unei vieti cat se poate de pline si ca le vom folosi mai bine odata ce invatam ce sunt si ce inseamna.

Inainte de inceperea descrierii principiilor de baza din kriyā yoga, as dori mai intai sa clarific pentru public scopul pentru care am scris aceasta carte. Ca sa inteleaga acest pas, cititorul trebuie sa afle ca mi-am dedicat multi ani cercetarii. Mai intai, in 1987, am fost initiat intr-o anume linie kriyā yoga, impreuna cu un grup de alte 300 de persoane. Dupa ce am practicat, mai mult de 10 ani, sub indrumarea acestei organizatii, am descoperit prin revelatie interioara ca acea cale nu era cea potrivita pentru a-mi atinge scopurile. Mai tarziu am aflat ca nu eram singurul; numerosi asceti care urmasera aceeasi cale si multi dintre colegii care o urmau erau dezamagiti de rezultatele lor, plecand sa isi continue calatoria spirituala in alte parti. Abia cu cativa ani in urma, dupa ce am citit cugetarile lui Shyama Charan Lahiri, am putut sa localizez cauzele din spatele acestor esecuri. Organizatia in grija careia ne-am lasat indrumarea spirituala pur si simplu nu urma regulile fondatorului kriyā yoga-ei.

Pentru omul antic si primitiv, Luna era reprezentarea vizibila a feminitatii. Bineinteles, anticii nu intelegeau natura puterii pe care o venerau sub forma Lunii, dar ne putem da seama ca pentru ei era simbolul esentei femeii, in contrast cu esenta barbatului.

In miturile si obiceiurile descrise in capitolele care urmeaza sunt conturate sentimentele, reactiile pe care le aveau barbatii si femeile nu fata de o anume femeie, nici macar fata de femei in general, ci fata de feminitatea in sine, fata de principiul feminin care era si este – in ciuda miscarii feministe si a masculinizarii femeilor moderne – mobilul esential al femeii, forta care ii controleaza deopotriva viata fizica si pe cea interioara, psihologica.