Blogul Editurii Herald

In deceniul al saptelea al secolului trecut, lumea occidentala a inceput sa manifeste o preocupare tot mai mare pentru samanism, un fenomen putin cunoscut in cercurile largi, singurii care-l studiasera pana atunci fiind antropologii si istoricii religiilor. Termenul saman apare pentru prima oara in Europa in 1697 intr-o carte scrisa de un negustor german, A. Brand, care l-a auzit in Siberia, cuvantul fiind intrat in limba rusa cu cateva decenii mai devreme. Originea cuvantului este in continuare subiect de controverse, unii atribuindu-i origini sanscrite, in vreme ce lingvistii turci considera ca radacina cuvantului este de origine turca si a ajuns prin intermediul indigenilor turcofoni din Siberia meridionala. Lumea occidentala traitoare in vremea amintita mai sus era mai putin preocupata de originea termenului sau de studiile savantilor, pentru ca port-drapelul neo-samanismului era arunci Carlos Castaneda, care pretindea ca a descoperit initierea in teritoriile indienilor din America de Nord, scriind mai multe carti care s-au bucurat de succes editorial, dar doar atat!, ba mai mult a sustinut o teza de doctorat la UCLA, considerata de unii specialisti „o mare prostie” comisa de prestigioasa universitate.

La ce ma refer atunci cand spun ca hrana este informatie? Dupa cum am afirmat anterior, alimentele pe care le ingeram le spun celulelor noastre cum sa se comporte prin faptul ca schimba modalitatea de actiune a enzimelor din interiorul celulelor. Spre exemplu, zaharul face mult mai mult decat doar sa aduca un aport caloric – sau, mai bine zis, un aport de calorii goale, care nu contin nutrienti. El face ca tot nivelul de glucoza din sange (sau, simplu, glucoza) sa creasca dramatic, ceea ce ne da foarte multa energie pe moment, urmata apoi de o scadere brusca. In plus, glucoza din sange, care atinge cote ridicate dupa ce mancam zahar, se ataseaza de celulele din organism si produce schimbari care incep sa se manifeste la nivelul profund al celulelor, si anume in nucleu, activand genele si determinandu-le sa produca enzime care sporesc nivelul de inflamatie din interiorul celulei.

Aparuta de curand in colectia Autobiografia, cartea Libertate in exil reprezinta autobiografia actualului Dalai Lama, liderul spiritual si politic al Tibetului, castigator al Premiului Nobel pentru Pace in anul 1989, in care acesta vorbeste despre copilaria lui in Tibet, descoperirea ca Dalai Lama, numirea ca lider politic al statului si confruntarea cu regimul comunist impus de chinezi, fuga in India si munca sa in sprijinul refugiatilor tibetani, in speranta redobandirii independentei Tibetului. Va invitam sa parcurgeti un fragment despre cum sa cultivam responsabilitatea universala unii fata de altii si pentru planeta pe care o impartasim, bazata pe o inima buna si pe constientizare.

Consecintele faptului de a avea un creier social sunt foarte variate; printre ele se numara si faptul ca multe concepte pe care le privim ca fiind reale in mod obiectiv – cunoasterea, memoria, identitatea si realitatea ca atare – sunt, in mare parte, constructe sociale. Unul dintre motivele pentru care lucrurile ne apar ca fiind mai reale atunci cand le experimentam impreuna cu ceilalti este faptul ca experienta realitatii este, in primul rand, un fenomen de natura sociala. Copiii demonstreaza acest aspect intr-o maniera foarte directa ori de cate ori ne spun: „Uite, uite!”, invitandu-ne sa-i privim cum fac roata sau un numar de magie.

Toate marile traditii spirituale au un text fondator, un ansamblu de formule simbolice si rituale prin care fiecare traditie este recunoscuta si particularizata. Pentru Vechiul Egipt, acest text fondator il reprezinta Textele Piramidelor, cel mai vechi corpus esoteric egiptean, gravat pentru prima oara in interiorul piramidei regelui Ounas, ultimul suveran al celei de-a V-a dinastii, acum mai bine de 2300 de ani i.H. Originea acestui text fondator este mult mai veche si coboara pana la inceputurile civilizatiei egiptene. A citi Textele Piramidelor inseamna a parcurge drumurile unui continent in mare parte neexplorat, care ofera inca surprinzatoare peisaje simbolice, afirma cunoscutul egiptolog Christian Jacq. Scrise cu hieroglife, aceste Texte, cele mai vechi din Egipt, nu erau compuse intr-o limba umana, caci acolo erau medou neter, „cuvintele lui Dumnezeu”.