Blogul Editurii Herald

Asa cum avem haine in care ne simtim bine, la fel avem si parti interioare care nu sunt nici imature (modurile copil), nici inadecvate (modurile parinte), ci sanatoase. Daca ne lasam condusi de ele, reusim sa ne organizam bine viata, sa luam deciziile potrivite, sa rezolvam problemele si sa dezvoltam relatii. In aceasta situatie, suntem capabili sa evaluam si sa satisfacem cu succes nevoile noastre si pe ale celor din jur. Terapia schemelor numeste

Barbarii din Europa Preistorica joaca un rol puternic in imaginarul secolului al XXI‑lea. Totusi, aceasta fascinatie nu este noua si o mare parte din perspectiva pe care oamenii moderni o au asupra trecutului preistoric se bazeaza pe perceptii, caracteristici si mituri ancestrale. Cuvantul „barbar” este folosit ocazional pentru a se face referire la persoane care manifesta un comportament violent, necivilizat. Aceasta atitudine este o mostenire a descrierilor facute de greci si romani la adresa locuitorilor din zona temperata a Europei care nu aveau o cultura scrisa si reflecta pozitia de superioritate adoptata de autorii clasici in textele din stiinta umanista, superioritate intemeiata in perioada Renasterii. Barbarilor li se atribuie, de cele mai multe ori, un statut de mana a doua, fiind considerati corupti si lipsiti de cultura, Untermenschen, pana cand au primit lumina prin intermediul limbii, culturii si civilizatiei mediteraneene.

Muzeul din Alexandria a fost locul de nastere al stiintei moderne. E adevarat ca, mult inainte de infiintarea lui, s-au facut observatii astronomice in China si Mesopotamia; de asemenea, matematica a fost cultivata cu oarecare succes in India. Insa in niciuna dintre aceste tari cercetarea nu a avut o forma unitara si consistenta; in niciuna dintre ele nu s-a facut apel la experimentul fizic. Trasatura caracteristica a scolii din Alexandria, ca de altfel a stiintei moderne, e aceea de a nu se fi limitat la observatie, ci de a se fi bazat pe studiul practic al Naturii.

Arthur Zajonc este un fizician si un ganditor de traditie antroposofica; el a predat si a condus cercetari la Amherst College timp de 35 de ani si a fost presedinte la Mind & Life Institute din 2012 pana in 2015.

ARTHUR ZAJONC: Unul dintre cele mai importante concepte cu care opereaza fizica cuantica este acela de „context” sau „relatie”. Priviti cei trei oameni din imagine (fig. 1.5). Care este cel mai mare? Cel de sus pare cel mai mare, nu? Din cauza liniilor de fundal, apreciem marimea obiectelor in raport cu contextul. Ceea ce vedem si apreciem nu este o cunoastere adevarata a marimii fizice, ci o impresie subiectiva. Corpurile au aceeasi marime, dar sunt privite in contexte diferite. Liniile sunt trasate diferit pentru cele trei corpuri si de aceea unele par mai mari decat celelalte, in functie de raportul pe care il au cu liniile.

Diogenes Laertios, poet, doxograf si biograf, a trait in secolul al III-lea d.H. si este cunoscut pentru celebra sa opera Despre vietile si doctrinele filosofilor. E un paradox ca sa se stie atat de putine lucruri despre Diogenes, cel care a consemnat tot ce se stia in vremea sa despre vietile si scrierile filosofilor de pana la el. Se fac multe aproximari, dar nu se cunoaste cu certitudine nici forma numelui sau, nici anii intre care a trait, nici orasul in care a trait si scris; istoricii filosofiei cred insa ca Diogenes Laertios nu a fost filosof si nici nu a apartinut vreunei scoli. Criticata, mai cu seama in vremurile moderne, cartea sa continua sa fie citita si reeditata, studiata, analizata. Unul dintre subiectele care mai starnesc controverse este cel privitor la sursele, la izvoarele folosite; se pare ca au fost de doua feluri: izvoare doxografice rezumative si compendii doxografice dezvoltate, ceea ce nu vrea sa spuna ca Diogenes Laertios nu ar fi citit opera lui Platon, a lui Xenofon si a multor altora.