Blogul Editurii Herald

Suntem atat de obisnuiti cu "neurostiintele", "interdisciplinaritatea", "bilateralitatea creierului", incat am putea rata socul pentru psihoterapii (dinamice sau cognitive, nu are a face!) pe care Allan Schore il anunta in cartea sa despre biologia mintii: o noua paradigma stiintifica este pe cale sa apara, un nou continent al cunoasterii se arata la orizont odata cu noile tehnologii IRM, adevarul EMOTIEI!

In ultimele decenii se observa o sporire a interesului pentru mistica renana, termen relativ recent, datand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. La inceput a fost folosit termenul mistica germana, deutsche Mystik, dar nefericite conotatii politice au determinat folosirea expresiei rheinische Mystik, mistica renana, mistica vaii Rinului, din Tarile de Jos pana in Elvetia, trecand prin Germania si Franta. Mistica renana era caracterizata printr-o regiune bine delimitata, valea Rinului, printr-o epoca, secolul al XIV-lea, printr-o limba, limba populara de pe valea Rinului, germana Evului Mediu tarziu. Dincolo de controversele sau convergentele in privinta ariei tematice, teologii si filosofii sunt unanimi in a recunoaste ca mistica renana este una a fiintei, fundamentata pe Evanghelia lui Ioan, poate fi numita si „scolastica dominicana germana” si este reprezentata de Meister Eckhart si de discipolii sai Johannes Tauler si Heinrich Seuse.

Exista o placere in practicarea filosofiei si o desfatare chiar si in mirajele metafizicii, pe care le resimte oricare student, pana cand necesitatile brute ale existentei fizice il trag jos, de pe culmile gandirii, in balciul economic al competitiei si castigului. Am trait cu totii zile de aur in acel miez de vara al existentei cand filosofia era inca ceea ce Platon spunea ca este, „acea scumpa placere”; atunci cand dragostea pentru cel mai evaziv dintre adevaruri isi traia momentele de glorie in dauna poftelor carnale si a dependentei fata de lume. Traieste in noi mereu un jinduitor dor pentru acea ratacire precoce a intelepciunii. „Viata are sens”, spunem odata cu Browning, „iar a gasi acest sens e hrana si bautura mea”. Viata ne este in asa masura lipsita de sens, de o inutilitate si o vacuitate care ne aneantizeaza; ne luptam cu haosul din jurul si din interiorul nostru; vom crede insa pana la capat ca exista ceva vital si semnificativ in noi, pe care l-am putea cunoaste daca am sti sa ne descifram sufletele.

Stiinta si religia (teologia) Occidentului sunt intr-un permanent conflict. Geniul religiei distinge credinta si miracolul ca fundament al ei. Stiinta sustine ca idealuri ale sale faptul si legea. Religia este in mod necesar ilogica, in timp ce stiinta este materialista si, multumita amandurora, omenirea este la fel de departe de orice cunoastere reala a naturii si destinului sufletului cum a fost cu o mie de ani in urma. Conflictul acesta a fost intretinut timp indelungat; este un razboi dus pana la moarte; atat stiinta, cat si religia sunt in curs de reformare si, cu mult inainte ca batalia sa inceteze, se va constata ca niciunul dintre combatantii initiali nu mai exista decat prin intermediul progeniturilor lor de origine dubioasa sau cu obarsie straina.

Omul nu trebuie sa se teama de nimic cata vreme vointa lui este buna si nici sa se mahneasca atunci cand nu poate s‑o arate prin faptele sale; el nu trebuie sa creada ca s‑a indepartat de virtute cata vreme gaseste in sine o adevarata vointa buna, caci intreaga virtute si tot binele se afla in vointa. Nimic nu te va tulbura daca vointa ta este dreapta si adevarata: nici iubirea, nici umilinta, nici virtutea. Insa ceea ce tu vrei cu intreaga ta putere si vointa, tu posezi deja, si nici Dumnezeu, nici vreo creatura nu‑ti poate lua ceea ce ai, cata vreme vointa ta este cu adevarat si intru totul divina si folosita in prezent. Prin urmare, nu spune: „Eu as dori binele…”, ceea ce ar fi pentru viitor, ci: „Eu vreau binele acum”. Or, ia bine aminte: daca vreau sa am un lucru – chiar daca acesta se afla la mare departare –, il am intr‑adevar, il am mai bine decat lucrul aflat pe genunchii mei, dar pe care nu‑l vreau.