Blogul Editurii Herald

Adeseori oamenii spun ca ei cauta realitatea si ca incearca sa o traiasca. Ma intreb ce poate sa insemne asta?

Cu ceva vreme in urma, niste oameni se aflau intr-un restaurant si unul dintre ei a intrebat ce inteleg ceilalti prin Realitate. A urmat o discutie plina de idei vagi, multe dintre ele de natura metafizica si psihologica, insa unul dintre cei prezenti, intrebat fiind care este parerea sa, a ridicat din umeri si a aratat catre solnita. Omul a fost uimit sa constate ca nimeni nu l-a inteles, desi el nu intentionase sa para inteligent si nici abscons. El voise sa dea un raspuns de bun simt la intrebare, pornind de la premisa ca Realitatea este orisice exista. El nu a fost inteles pentru ca prietenii sai, la fel ca multi altii, considera Realitatea ca fiind o forma aparte de existenta, iar Viata (cu V mare) ca o forma speciala de vietuire. De aceea intalnim adeseori oameni care vorbesc despre diferentele dintre un bulgare de huma, un „stomac insufletit” si o persoana reala, despre diferentele dintre ceea ce doar exista si ceea ce traieste cu adevarat.

Asculti un cantec si dintr-odata eu te intreb: „Cine esti tu in acest moment?” Cum ai raspunde la aceasta intrebare, imediat si spontan, fara sa te opresti sa-ti cauti cuvintele? Daca intrebarea nu va fi suficient de socanta cat sa-ti intrerupa ascultarea, vei raspunde fredonand melodia. Daca intrebarea te va surprinde, vei raspunde: „Cine esti tu in acest moment?”. 

Ideea ca mediul modeleaza creierul este una explicita, chiar daca detaliile sunt incomensurabil de complexe. Ganditi-va la un sambure de grau. Nu conteaza cat de buna este samanta din punct de vedere genetic, pentru ca factori precum lumina, calitatea solului si irigatia trebuie sa actioneze asupra ei intr-un mod corespunzator daca se doreste ca aceasta sa germineze si sa ajunga o planta matura sanatoasa. Doua seminte identice cultivate in conditii diferite vor da nastere la doua plante diferite: una inalta, robusta si fertila; cealalta, pipernicita, ofilita si neproductiva. Cea de-a doua planta nu este bolnava: ei doar i-au lipsit conditiile necesare pentru a-si atinge potentialul maxim. Mai mult de atat, daca va fi atinsa de vreo boala in timpul existentei sale, va fi usor sa vedem cum un mediu prea putin propice a contribuit la slabiciunea si sensibilitatea ei. Acelasi principiu se aplica si creierului uman.

Pe 4 aprilie se împlinesc 87 de ani de cand s-a nascut cineastul rus, Andrei Tarkovski (1932-1986), considerat a fi creatorul filmului crestin prin excelenta.  Arta lui abunda in simboluri si elemente sacre ce au fost interpretate si de scriitorul, eseistul și teoreticianul isihasmului, Vasile Andru (1942-2016), in cartea Terapia destinului (2017) in care autorul vorbeste despre dimensiunea spirituala a filmului Sacrificiul:

Emily Perl Kingsley a scris o poveste minunata, in 1987, intitulata „Welcome to Holland”, in care descria ca a avea un copil cu o dizabilitate este ca si cum ai planifica o excursie in Italia, dar apoi ai ateriza pe neasteptate in Olanda. Sensul povestii este acela ca Olanda, chiar daca nu este Italia, tot reprezinta un loc frumos in care te poti afla la un moment dat. Ani mai tarziu, Susan F. Rzucidlo a scris „Welcome to Beirut (Beginner’s Guide to Autism)”, despre cum a avea un copil cu TSA este ca si cum ai ateriza in Beirut, cu bombe cazand peste tot in jurul tau, cu incetari ocazionale ale focului, dar fara a sti cand va incepe urmatorul atac inamic, de unde va veni sau cine este cu adevarat inamicul. Ma identific cu cele scrise de ea.